Va sfârşi Gaddhafi ca Saddam Hussein? Si fiii săi vor sfârşi impuscati precum Uday Hussein? Eu neclar cum va fi judecat si de către cine, după cum ar fi o surpriza reala sa isi elibereze capitala si sa preia puterea. Poate ca zilele liderului libian sunt numărate si puterea va fi preluata de băieţii deştepţi libieni, mulţi dintre foştii lui miniştri, mulţimea va trai mai râu si îl va regreta după cum mulţi romani plâng după Ceausescu.
Roşia Montana, Sidexul, Petromul, Romtelecomul libian poarta un singur nume: petrol iar petrolul libian este caviarul petrolului. E posibil ca scenariul destinului lui Gaddhafi sa decurgă după modelul consacrat deja irakian: arest, proces caraghios, rezistenta armata clandestina, masacre in piaţa publica, Islam, împuşcarea copiilor si spânzurarea fostului lider, ‚in numele poporului si democraţiei’. Ce va aduce in zona? Instabilitate!
Daca egiptenii au avut pierderi in încasările din turism si sponsorizarea americanilor e pusa sub semnul întrebării, pentru ca dolarul da semne nedorite de nimeni, cei de la putere, ca sa câştige timp si sa isi caute noi stăpâni, l-au adus pe Mubarak pe targa. Un circ complet, ca sa isi spele din pachete, in numele trambitatie ‚grele moşteniri’. Mulţimea flamanda îl vede pe Mubarak in perfuzii si după gratii, aude bănuiesc răţoielile vreunor marionete grupate in complet de judecata dar stomacul nu poate amâna foamea pe durata de timp ceruta de puternicii momentului din Egipt si asta va face ca mulţi dintre turiştii din epoca Mubarak sa nu mai fie curioşi sau dornici sa ajungă in Egipt.
Ce aduce in zona? Instabilitate, la graniţa cu Israelul, in buza Europei.
După modelul Mubarak, cu înregistrări modeste in turism anul asta, tunisienii vor sa obtina extrădarea si sa îl aducă in gratii, pentru circ, pe Ben Ali. Făuritorii revoluţiei de iasomie sunt fara viziune, nu prea au alternative si nici bani dar instabilitatea, adevăratul pericol ca acum povestea sa scape de sub control e cat se poate de real.
Si atunci din Tunisia, Libia, Yemen, Egipt, revoltele nu vor mai putea fi oprite decât după metoda Assad, adică pus tancul cu tun si mitraliere pe mulţime.
Turcia este statul cu cea mai mare dinamica economica din lume si pana la criza ţinea sa intre in UE si poate si zona euro. Turcia domina dar nu stapaneste deloc destinul kurzilor, kurzii fiind unul dintre putinele popoare fara tara, ei fiind raspanditi in trei tari. 21 de milioane de oameni trăind ca minoritate in Irak, Iran si Turcia. Pe fundalul succesului economic si valului de creştere si prosperitate mulţi au uitat de pericolul kurd si de fragilitatea, practic volatilitatea zonei pe care Saddam o domina cu gazele toxice de lupta si iranienii cu politia secreta.
Lumea a uitat de framantarile grecilor pentru ca e vacanta si ofertele lor all-inclusive au ademenit orice forma de vigilenta. Grecii corup cu insulele, soarele, marea dumnezeiasca, ouzo si mâncărurile ispititoare. Pescari de peşti si pescari de oameni! Nu cred ca ar trebui sa se uite de faptul ca preoţii au fost printre oameni, la demonstraţii si ca in Grecia sărăcia lor e belşug la romani.
Bulgaria pare un paradis turistic, in fapt tara e un panou publicitar, ca cele folosite in socialism pe şantiere, pentru a masca praful si munca de şantier, grea, mizera, dezarmanta. Basculanta turistica germana nu a produs si prosperitate bulgarilor ci doar prilej de emigrare, abandon si sărăcie. Bulgaria e stabila in sărăcie!
Emil Boc spunea pe la TV ca nu ne poate fi atât de râu ca in Irlanda. Ei bine in Irlanda, daca premierul lor ar tăia vreo pensie sau salariu sau daca ar tăia ceva din banii oamenilor, nu cred ca ar mai termina viu conferinţa de presa la care anunţa veştile pentru ca ar fi neantizat împreuna cu întreaga televiziune. Criza i-a prins pe irlandezi cu ajutor de şomaj de 1500euro iar pe romanii care muncesc cu salarii pe care nu le câştiga anual cat primeşte irlandezul lunar de la statul irlandez, ‚din social’.
Cred ca de atâta lupta politica, craniile conducătoare de la romani nu ştiu ca stau pe un butoi cu pulbere.
Am privit pe premierul britanic, pe premierul german si pe liderul francez. Sunt caraghioşi, depasiti si jenanţi. Sunt copleşiţi si recita stricat refrene din alta epoca!
Si boscarul de Berlusconi e la sfârşit de epoca.
Europa e imbatranita, extrem de anala si cu cristaline de piatra dar cu telescop digital pe orbita, ‚ca sa studieze astrele’.
Parafrazându-l pe Traian Basescu, toamna nu va fi ca vara! Daca erupe revolta in lumea araba din Orientul Mijlociu sau Nordul Africii, este înghiţit cu fulgi si flacari tot Israelul si povestea va tăvăli nimicitor state precum Libanul, Siria, Iordania si perimetrul de influenta actual al sauditilor prin care americanii isi impun voinţa in mod tradiţional.
Apoi pot urma statele caucaziene si mai ales statele balcanice, deci si România. Periculos!
E de la petrol? Nicidecum! Vestul a susţinut tigania si manelismul in statele est-europene, ‚in numele democraţiei’, a scornit o droaie de şmecherii care a dus numai la imbogatirea unor nevrednici si a creat spume la gurile unor băloşi care se erijează in şefi de state si intelectuali cu legitimitate si stanţa, visând la dezintegrarea Rusiei si la transformarea Kremlinului in han cu manele. Se pare ca de la Baiazid lumea nu s-a mai schimbat!
De ce după doua decenii de la Căderea URSS vorbim de căderea dolarului? Pentru ca atât a durat secătuirea economiilor est-europene si imbatranirea tiranilor din lumea araba unde ei furnizau popoarelor un socialism cu semiluna branşat la generatorul de curent si cambuza cu îngheţata si cola a portavioanelor americane, cu rol de malluri plutitoare.
Toate acestea duc la instabilitate si guvernele europene nu par buimăcite pentru ca sunt in coma. Schimbarea care vine nu e administrata de cancelariile europene! Ele doar dau declaraţii si se păcălesc cu povestea libiana care nu anunţa căderea unui sistem ci ridicarea unui nou pol de putere, poate singurul din lumea islamica: Teheranul.
Roşia Montana, Sidexul, Petromul, Romtelecomul libian poarta un singur nume: petrol iar petrolul libian este caviarul petrolului. E posibil ca scenariul destinului lui Gaddhafi sa decurgă după modelul consacrat deja irakian: arest, proces caraghios, rezistenta armata clandestina, masacre in piaţa publica, Islam, împuşcarea copiilor si spânzurarea fostului lider, ‚in numele poporului si democraţiei’. Ce va aduce in zona? Instabilitate!
Daca egiptenii au avut pierderi in încasările din turism si sponsorizarea americanilor e pusa sub semnul întrebării, pentru ca dolarul da semne nedorite de nimeni, cei de la putere, ca sa câştige timp si sa isi caute noi stăpâni, l-au adus pe Mubarak pe targa. Un circ complet, ca sa isi spele din pachete, in numele trambitatie ‚grele moşteniri’. Mulţimea flamanda îl vede pe Mubarak in perfuzii si după gratii, aude bănuiesc răţoielile vreunor marionete grupate in complet de judecata dar stomacul nu poate amâna foamea pe durata de timp ceruta de puternicii momentului din Egipt si asta va face ca mulţi dintre turiştii din epoca Mubarak sa nu mai fie curioşi sau dornici sa ajungă in Egipt.
Ce aduce in zona? Instabilitate, la graniţa cu Israelul, in buza Europei.
După modelul Mubarak, cu înregistrări modeste in turism anul asta, tunisienii vor sa obtina extrădarea si sa îl aducă in gratii, pentru circ, pe Ben Ali. Făuritorii revoluţiei de iasomie sunt fara viziune, nu prea au alternative si nici bani dar instabilitatea, adevăratul pericol ca acum povestea sa scape de sub control e cat se poate de real.
Si atunci din Tunisia, Libia, Yemen, Egipt, revoltele nu vor mai putea fi oprite decât după metoda Assad, adică pus tancul cu tun si mitraliere pe mulţime.
Turcia este statul cu cea mai mare dinamica economica din lume si pana la criza ţinea sa intre in UE si poate si zona euro. Turcia domina dar nu stapaneste deloc destinul kurzilor, kurzii fiind unul dintre putinele popoare fara tara, ei fiind raspanditi in trei tari. 21 de milioane de oameni trăind ca minoritate in Irak, Iran si Turcia. Pe fundalul succesului economic si valului de creştere si prosperitate mulţi au uitat de pericolul kurd si de fragilitatea, practic volatilitatea zonei pe care Saddam o domina cu gazele toxice de lupta si iranienii cu politia secreta.
Lumea a uitat de framantarile grecilor pentru ca e vacanta si ofertele lor all-inclusive au ademenit orice forma de vigilenta. Grecii corup cu insulele, soarele, marea dumnezeiasca, ouzo si mâncărurile ispititoare. Pescari de peşti si pescari de oameni! Nu cred ca ar trebui sa se uite de faptul ca preoţii au fost printre oameni, la demonstraţii si ca in Grecia sărăcia lor e belşug la romani.
Bulgaria pare un paradis turistic, in fapt tara e un panou publicitar, ca cele folosite in socialism pe şantiere, pentru a masca praful si munca de şantier, grea, mizera, dezarmanta. Basculanta turistica germana nu a produs si prosperitate bulgarilor ci doar prilej de emigrare, abandon si sărăcie. Bulgaria e stabila in sărăcie!
Emil Boc spunea pe la TV ca nu ne poate fi atât de râu ca in Irlanda. Ei bine in Irlanda, daca premierul lor ar tăia vreo pensie sau salariu sau daca ar tăia ceva din banii oamenilor, nu cred ca ar mai termina viu conferinţa de presa la care anunţa veştile pentru ca ar fi neantizat împreuna cu întreaga televiziune. Criza i-a prins pe irlandezi cu ajutor de şomaj de 1500euro iar pe romanii care muncesc cu salarii pe care nu le câştiga anual cat primeşte irlandezul lunar de la statul irlandez, ‚din social’.
Cred ca de atâta lupta politica, craniile conducătoare de la romani nu ştiu ca stau pe un butoi cu pulbere.
Am privit pe premierul britanic, pe premierul german si pe liderul francez. Sunt caraghioşi, depasiti si jenanţi. Sunt copleşiţi si recita stricat refrene din alta epoca!
Si boscarul de Berlusconi e la sfârşit de epoca.
Europa e imbatranita, extrem de anala si cu cristaline de piatra dar cu telescop digital pe orbita, ‚ca sa studieze astrele’.
Parafrazându-l pe Traian Basescu, toamna nu va fi ca vara! Daca erupe revolta in lumea araba din Orientul Mijlociu sau Nordul Africii, este înghiţit cu fulgi si flacari tot Israelul si povestea va tăvăli nimicitor state precum Libanul, Siria, Iordania si perimetrul de influenta actual al sauditilor prin care americanii isi impun voinţa in mod tradiţional.
Apoi pot urma statele caucaziene si mai ales statele balcanice, deci si România. Periculos!
E de la petrol? Nicidecum! Vestul a susţinut tigania si manelismul in statele est-europene, ‚in numele democraţiei’, a scornit o droaie de şmecherii care a dus numai la imbogatirea unor nevrednici si a creat spume la gurile unor băloşi care se erijează in şefi de state si intelectuali cu legitimitate si stanţa, visând la dezintegrarea Rusiei si la transformarea Kremlinului in han cu manele. Se pare ca de la Baiazid lumea nu s-a mai schimbat!
De ce după doua decenii de la Căderea URSS vorbim de căderea dolarului? Pentru ca atât a durat secătuirea economiilor est-europene si imbatranirea tiranilor din lumea araba unde ei furnizau popoarelor un socialism cu semiluna branşat la generatorul de curent si cambuza cu îngheţata si cola a portavioanelor americane, cu rol de malluri plutitoare.
Toate acestea duc la instabilitate si guvernele europene nu par buimăcite pentru ca sunt in coma. Schimbarea care vine nu e administrata de cancelariile europene! Ele doar dau declaraţii si se păcălesc cu povestea libiana care nu anunţa căderea unui sistem ci ridicarea unui nou pol de putere, poate singurul din lumea islamica: Teheranul.

