miercuri, 29 februarie 2012
luni, 20 februarie 2012
Recensamantul din Romania, in presa internationala
Recensamantul din 2011 a scos la iveala ca populatia Romaniei a scazut cu 2,6 milioane de locuitori, in ultimul deceniu.
Aceasta scadere importanta a venit si ca urmare a faptului ca din ce in ce mai multi romani au parasit tara, dar si din cauza ca s-a redus numarul de nasteri, in ultimii ani, scrie Bloomberg.
Populatia stabila din Romania a ajuns la 19,04 miloane de locuitori, de la 21,68 milioane, cat reprezenta in 2002. Aceasta este pentru prima oara cand populatia Romaniei atinge acest nivel, din anul 1966.
Totodata, am aflat ca 53% dintre locuitori traiesc in mediul urban, fata de 47% cat reprezinta procentul celor care locuiesc la tara.
Populatia Capitalei este de aproape 1,7 milioane de oameni, in timp ce in jur de un milion de romani traiesc in afara granitelor tarii. Tot mai multi romani au ales sa emigreze in tari precum Spania si Italia, in ultimii ani.
Articolul aminteste si ca Romania, care a intrat in Uniunea Europeana in 2007, este, dupa Bulgaria, cel mai sarac stat dintre cele 27 de tari membre.
Economia tarii a scazut cu 8,4% in anii de criza 2009 si 2010, inregistrand insa un progres de 2,5%, in 2011.
Si agentia bulgara Novinite relateaza despre rezultatul recensamantului din Romania, comparandu-l cu cel din Bulgaria.
Vecinii nostri de la sud de Dunare au efectuat un recensamant in februarie 2011, in urma caruia au aflat ca populatia tarii s-a redus cu 600.000 de locuitori, intre 2001 si 2011, ajungand la 7,9 milioane de locutori, de la 7,3 milioane, in 10 ani.
Agentia bulgara scrie despre faptul ca ambele tari continua sa sufere din cauza exodului tinerilor si al persoanelor cu o buna educatie, dar si din pricina ratei de natalitate scazute.
Comparand diferentele din cele doua tari, se poate observa ca, si procentual, Romania a inregistrat o scadere mai mare, avand cu 12,1% mai putini locuitori decat in urma cu 10 ani, fata de micsorarea cu 7,6% a populatiei Bulgariei.
Romania-Insider scrie despre faptul ca, pe langa cele 19,04 milioane de locuitori, alti 900.000 de rezidenti din Romania au fost plecati din tara pentru o perioada de mai mult de 12 luni, in ultimul deceniu.
Rezultatele recensamantului: Romania a pierdut 2 milioane de locuitori
Totodata, populatia Bucurestiului reprezinta in jur de 9% din totalul tarii, in timp ce judetele cele mai populate sunt Prahova (735.000 de locuitori), Iasi (723.000), Timis (649.000), Constanta (630.000), Dolj (618.000) si Suceava (614.000). Judetul cu cei mai putini locuitori este Tulcea, cu doar 201.000 de persoane recenzate.
In Romania se gasesc 7,1 milioane de locuinte, adica o medie de 2,6 oameni in fiecare casa.
In ceea ce priveste etnia, 88,6% s-au declarat romani, in timp ce 6,5% au spus ca sunt maghiari, iar 3,2% rromi. Cel mai mare procent al rromilor se gaseste in judetele Mures (8,8% din total) si Calarasi (8,1%), in timp ce cel mai scazut procent se inregistreaza in Botosani (1,1%).
Aceasta scadere importanta a venit si ca urmare a faptului ca din ce in ce mai multi romani au parasit tara, dar si din cauza ca s-a redus numarul de nasteri, in ultimii ani, scrie Bloomberg.
Populatia stabila din Romania a ajuns la 19,04 miloane de locuitori, de la 21,68 milioane, cat reprezenta in 2002. Aceasta este pentru prima oara cand populatia Romaniei atinge acest nivel, din anul 1966.
Totodata, am aflat ca 53% dintre locuitori traiesc in mediul urban, fata de 47% cat reprezinta procentul celor care locuiesc la tara.
Populatia Capitalei este de aproape 1,7 milioane de oameni, in timp ce in jur de un milion de romani traiesc in afara granitelor tarii. Tot mai multi romani au ales sa emigreze in tari precum Spania si Italia, in ultimii ani.
Articolul aminteste si ca Romania, care a intrat in Uniunea Europeana in 2007, este, dupa Bulgaria, cel mai sarac stat dintre cele 27 de tari membre.
Economia tarii a scazut cu 8,4% in anii de criza 2009 si 2010, inregistrand insa un progres de 2,5%, in 2011.
Si agentia bulgara Novinite relateaza despre rezultatul recensamantului din Romania, comparandu-l cu cel din Bulgaria.
Vecinii nostri de la sud de Dunare au efectuat un recensamant in februarie 2011, in urma caruia au aflat ca populatia tarii s-a redus cu 600.000 de locuitori, intre 2001 si 2011, ajungand la 7,9 milioane de locutori, de la 7,3 milioane, in 10 ani.
Agentia bulgara scrie despre faptul ca ambele tari continua sa sufere din cauza exodului tinerilor si al persoanelor cu o buna educatie, dar si din pricina ratei de natalitate scazute.
Comparand diferentele din cele doua tari, se poate observa ca, si procentual, Romania a inregistrat o scadere mai mare, avand cu 12,1% mai putini locuitori decat in urma cu 10 ani, fata de micsorarea cu 7,6% a populatiei Bulgariei.
Romania-Insider scrie despre faptul ca, pe langa cele 19,04 milioane de locuitori, alti 900.000 de rezidenti din Romania au fost plecati din tara pentru o perioada de mai mult de 12 luni, in ultimul deceniu.
Rezultatele recensamantului: Romania a pierdut 2 milioane de locuitori
Totodata, populatia Bucurestiului reprezinta in jur de 9% din totalul tarii, in timp ce judetele cele mai populate sunt Prahova (735.000 de locuitori), Iasi (723.000), Timis (649.000), Constanta (630.000), Dolj (618.000) si Suceava (614.000). Judetul cu cei mai putini locuitori este Tulcea, cu doar 201.000 de persoane recenzate.
In Romania se gasesc 7,1 milioane de locuinte, adica o medie de 2,6 oameni in fiecare casa.
In ceea ce priveste etnia, 88,6% s-au declarat romani, in timp ce 6,5% au spus ca sunt maghiari, iar 3,2% rromi. Cel mai mare procent al rromilor se gaseste in judetele Mures (8,8% din total) si Calarasi (8,1%), in timp ce cel mai scazut procent se inregistreaza in Botosani (1,1%).
Realitatea.net ANCHETĂ: Prinţul Charles chiar este urmaşul lui Dracula
Într-un documentar difuzat anul trecut pe postul de televiziune britanic Travel Channel, prinţul Charles al Marii Britanii a declarat că este urmaş al lui Vlad Ţepeş.
Declaraţia sa a fost preluată în toată presa internaţională, în nimeni n-a luat-o cu adevărat în serios.O anchetă genealogică realizată de Formula AS arată însă că n-a fost vorba de un truc de marketing de promovare a Transilvaniei sau o afirmaţie hazardată, ci purul adevăr: prinţul Charles al Marii Britanii se trage din Vlad Ţepeş, supranumit Dracula. Jurnaliştii revistei autohtone au apelat la ajutorul lui Leo van de Pas, coordonatorul uneia dintre cele mai importante baze de date de genealogie din lume, colecţionar al unei vaste biblioteci de profil şi proprietar al site-ului de internet www.genealogics.org.
Intr-un arbore genealogic atat de stufos precum cel al familiei regale britanice, a zecea generatie de dinaintea Reginei Mary, bunica Reginei Elisabeta a II-a, e neverosimil de scurta, doar o "crenguta".
O bizarerie trecuta cu vederea. Caci nici unul dintre istoriografii maghiari care incercau sa demonstreze originea ardeleana a mostenitorilor coroanei britanice nu avea interesul sa arate ca acea "crenguta" ducea, intregita, tocmai la familia munteana a Draculestilor, la Vlad Tepes, la fratele sau Vlad al III-lea Calugarul, la tatal sau, Vlad Dracul, la Mircea cel Batran, pana hat, departe, pe la 1300, la Basarab Voievod!
Printul Charles nu glumise. Chiar se trage din familia lui Vlad Tepes!
Documentele o confirma!"In ziua de azi, lumea foloseste cu prea multa lejeritate termeni ca "stramos" si "urmas". In sens strict genealogic, stramosul Printului Charles nu e Vlad Tepes, ci fratele sau, Vlad Calugarul. Insa, da, Vlad Tepes e in mod cert un unchi stravechi al lui Charles", a explicat Leo van de Pas.
sâmbătă, 18 februarie 2012
Radio Actualitati - Monarhiile în Europa
Monarhiile în Europa
25 Octombrie 2011 |
de Dan Vasiliu, Londra
La începutul secolului trecut existau nu mai puţin de 23 de monarhii europene, cărora li se adăugau Irlanda şi Malta. Acum doar şapte ţări mai au în frunte un monarh.
Moment considerat istoric marţi în parlamentul României.
R
Regele Mihai a rostit un discurs, la 65 de ani de la ultima adresare în faţa legislativului României.
În mesajul de marţi a marcat, printre altele, schimbările în bine şi în rău produse în societatea românească.
A făcut apel la rolul monarhiei în istoria României şi a atras atenţia asupra pericolelor pe care le constituie derapajele de la principiile democraţiei şi valorilor.
Regele Mihai este pomenit frecvent în ultima vreme ca singurul în viaţă dintre liderii implicaţi în schimbările importante din timpul şi de după al doilea război mondial, care au reconfigurat continentul.
La începutul secolului trecut existau nu mai puţin de 23 de monarhii europene, cărora li se adăugau Irlanda şi Malta, aflate încă la acea dată sub tutela Marii Britanii.
O sută de ani mai târziu, în Europa au mai rămas doar şapte regate. Este vorba de Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.
Dar ce s-a întâmplat cu celelalte?
Cele mai multe monarhii europene au fost abolite în timpul celor două războaie mondiale.
În urma primei conflagraţii, au dispărut cele mai mari imperii europene din acea perioadă.
Este vorba de cel ţarist, de cel austro-ungar şi de cel otoman.
Regatele Serbiei şi Muntenegrului au fuzionat tot în acea perioadă şi au creat Regatul Iugoslaviei, care a dispărut în 1945, după preluarea puterii de către comunişti.
În timpul celui de-al doilea război mondial au fost abolite, printre altele, şi monarhiile din România, Bulgaria, Italia sau Islanda.
Cu câţiva ani înainte fusese abolită şi monarhia spaniolă, ca urmare a războiului civil care l-a adus la putere pe generalul Franco.
Monarhia a fost restaurată abia în 1975, odată cu moartea dictatorului, tronul fiind preluat de actualul rege, Juan Carlos.
O situaţie zbuciumată s-a înregistrat şi în Grecia, monarhia fiind abolită şi restaurată de mai multe ori pe parcursul secolului trecut.
Ultimul rege elen, Constantin al II-lea, a fost exilat în urma loviturii de stat din 1967, republica fiind proclamată şase ani mai târziu.
În ceea ce priveşte regatele actuale, toate sunt organizate ca monarhii constituţionale, care cuprind parlamente democratice, în care suveranul nu are decât puteri limitate sau doar obligaţii ceremoniale.
Responsabilităţile efective de conducere a ţării revin primului ministru, care este şeful guvernului.
În Olanda, Danemarca şi Belgia monarhul numeşte în mod formal un reprezentant pentru a prezida formarea unui nou guvern, iar în Norvegia regele are chiar dreptul de a prezida el însuşi reuniunile speciale ale cabinetului.
În aproape toate cazurile, monarhul a păstrat titlul de şef executiv, însă Constituţia îl obligă să acţioneze în conformitate cu Sfatul guvernului.
Excepţie face Suedia, unde Constituţia a fost amendată, astfel încât regele să nu mai fie şeful executiv al ţării.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cel mai longeviv monarh
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este cel mai longeviv monarh contemporan în Europa.
Ea a venit pe tron în 1952, ceremonia de încoronare având loc un an mai târziu.
Potrivit Constituţiei, rolul ei este tot unul consultativ, iar regina şi-a menţinut de-a lungul celor 60 de ani de domnie neutralitatea politică, ea evitând să vorbească în public despre opţiunile sale în acest domeniu.
Însă, chiar şi având un rol decorativ, britanicii sunt foarte ataşaţi de familia regală.
Sondaje recente arată că aproape 70% dintre britanici sprijină monarhia şi doar ceva mai mult de 10% doresc instaurarea republicii, restul fiind nehotărâţi.
"Cred că monarhia are un viitor măreţ, cred că fiecare generaţie a familiei regale va aduce un suflu proaspăt şi va păstra tradiţia monarhiei. Oricum ar fi, actuala regină a făcut o treabă extraordinară" - spune o locuitoare a Marii Britanii.
"Nu cred că cineva se gândea acum mai bine de 50 de ani, când Elisabeta a II-a a urcat pe tron, că monarhia va exista şi în secolul XXI şi va fi mult mai iubită decât politicienii" - spune şi jurnalistul Robert Lasy.
Regina a devenit în timp o icoană pentru britanici.
Monarhia este parte din istoria britanică, iar britanicii au nostalgii legate de trecut.
Acest lucru ne împiedică evoluţia, dar, pe de altă parte, aduce o contribuţie considerabilă în viaţa de zi cu zi.
Monarhia în Marea Britanie este un fel de religie.
Din ce în ce mai puţini oameni se duc zilele acestea la biserică, dar nu ezită să meargă în faţa Palatului Buckingham pentru a ovaţiona familia regală.
Lucrurile se schimbă însă destul de mult când vine vorba de viitor.
Doar 57% dintre britanici cred că monarhia va mai fi funcţională şi peste 50 de ani, iar procentul scade la 40% când vine vorba de situaţia din secolul viitor.
25 Octombrie 2011 |
de Dan Vasiliu, Londra
La începutul secolului trecut existau nu mai puţin de 23 de monarhii europene, cărora li se adăugau Irlanda şi Malta. Acum doar şapte ţări mai au în frunte un monarh.
Moment considerat istoric marţi în parlamentul României.
R
Regele Mihai a rostit un discurs, la 65 de ani de la ultima adresare în faţa legislativului României.
În mesajul de marţi a marcat, printre altele, schimbările în bine şi în rău produse în societatea românească.
A făcut apel la rolul monarhiei în istoria României şi a atras atenţia asupra pericolelor pe care le constituie derapajele de la principiile democraţiei şi valorilor.
Regele Mihai este pomenit frecvent în ultima vreme ca singurul în viaţă dintre liderii implicaţi în schimbările importante din timpul şi de după al doilea război mondial, care au reconfigurat continentul.
La începutul secolului trecut existau nu mai puţin de 23 de monarhii europene, cărora li se adăugau Irlanda şi Malta, aflate încă la acea dată sub tutela Marii Britanii.
O sută de ani mai târziu, în Europa au mai rămas doar şapte regate. Este vorba de Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.
Dar ce s-a întâmplat cu celelalte?
Cele mai multe monarhii europene au fost abolite în timpul celor două războaie mondiale.
În urma primei conflagraţii, au dispărut cele mai mari imperii europene din acea perioadă.
Este vorba de cel ţarist, de cel austro-ungar şi de cel otoman.
Regatele Serbiei şi Muntenegrului au fuzionat tot în acea perioadă şi au creat Regatul Iugoslaviei, care a dispărut în 1945, după preluarea puterii de către comunişti.
În timpul celui de-al doilea război mondial au fost abolite, printre altele, şi monarhiile din România, Bulgaria, Italia sau Islanda.
Cu câţiva ani înainte fusese abolită şi monarhia spaniolă, ca urmare a războiului civil care l-a adus la putere pe generalul Franco.
Monarhia a fost restaurată abia în 1975, odată cu moartea dictatorului, tronul fiind preluat de actualul rege, Juan Carlos.
O situaţie zbuciumată s-a înregistrat şi în Grecia, monarhia fiind abolită şi restaurată de mai multe ori pe parcursul secolului trecut.
Ultimul rege elen, Constantin al II-lea, a fost exilat în urma loviturii de stat din 1967, republica fiind proclamată şase ani mai târziu.
În ceea ce priveşte regatele actuale, toate sunt organizate ca monarhii constituţionale, care cuprind parlamente democratice, în care suveranul nu are decât puteri limitate sau doar obligaţii ceremoniale.
Responsabilităţile efective de conducere a ţării revin primului ministru, care este şeful guvernului.
În Olanda, Danemarca şi Belgia monarhul numeşte în mod formal un reprezentant pentru a prezida formarea unui nou guvern, iar în Norvegia regele are chiar dreptul de a prezida el însuşi reuniunile speciale ale cabinetului.
În aproape toate cazurile, monarhul a păstrat titlul de şef executiv, însă Constituţia îl obligă să acţioneze în conformitate cu Sfatul guvernului.
Excepţie face Suedia, unde Constituţia a fost amendată, astfel încât regele să nu mai fie şeful executiv al ţării.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cel mai longeviv monarh
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este cel mai longeviv monarh contemporan în Europa.
Ea a venit pe tron în 1952, ceremonia de încoronare având loc un an mai târziu.
Potrivit Constituţiei, rolul ei este tot unul consultativ, iar regina şi-a menţinut de-a lungul celor 60 de ani de domnie neutralitatea politică, ea evitând să vorbească în public despre opţiunile sale în acest domeniu.
Însă, chiar şi având un rol decorativ, britanicii sunt foarte ataşaţi de familia regală.
Sondaje recente arată că aproape 70% dintre britanici sprijină monarhia şi doar ceva mai mult de 10% doresc instaurarea republicii, restul fiind nehotărâţi.
"Cred că monarhia are un viitor măreţ, cred că fiecare generaţie a familiei regale va aduce un suflu proaspăt şi va păstra tradiţia monarhiei. Oricum ar fi, actuala regină a făcut o treabă extraordinară" - spune o locuitoare a Marii Britanii.
"Nu cred că cineva se gândea acum mai bine de 50 de ani, când Elisabeta a II-a a urcat pe tron, că monarhia va exista şi în secolul XXI şi va fi mult mai iubită decât politicienii" - spune şi jurnalistul Robert Lasy.
Regina a devenit în timp o icoană pentru britanici.
Monarhia este parte din istoria britanică, iar britanicii au nostalgii legate de trecut.
Acest lucru ne împiedică evoluţia, dar, pe de altă parte, aduce o contribuţie considerabilă în viaţa de zi cu zi.
Monarhia în Marea Britanie este un fel de religie.
Din ce în ce mai puţini oameni se duc zilele acestea la biserică, dar nu ezită să meargă în faţa Palatului Buckingham pentru a ovaţiona familia regală.
Lucrurile se schimbă însă destul de mult când vine vorba de viitor.
Doar 57% dintre britanici cred că monarhia va mai fi funcţională şi peste 50 de ani, iar procentul scade la 40% când vine vorba de situaţia din secolul viitor.
Radio Actualitati - Zeci de localităţi sunt izolate în Vrancea şi Buzău
Ieri, 08:30
de Adriana Leu
Mii de oameni sunt blocaţi din cauza zăpezii iar autorităţile locale spun că nu au utilajele necesare pentru deszăpezire. Potrivit CNADNR, traficul este închis pe două tronsoane de drumuri naţionale.
Zăpada încă ridică probleme în multe judeţe, în special în Vrancea şi Buzău. 75 de localităţi sunt şi acum izolate, trei tronsoane de drumuri naţionale sunt închise şi aproape 100 de drumuri judeţene sunt blocate.
Potrivit CNADNR, traficul este închis pe DN22 Râmnicu Sărat-Băile şi DN23B Stupina-Ciorăşti.
Aproape 170 de trenuri au fost şi vineri anulate, cinci linii de cale ferată sunt închise, iar pe alte şapte se circulă cu restricţii.
Mii de oameni sunt în continuare izolaţi iar autorităţile locale spun că nu au utilajele necesare pentru deszăpezire.
În ţară continuă campaniile de strângere de ajutoare pentru persoanele aflate în situaţii critice. Peste 634 de tone de alimente, apă şi îmbrăcăminte au fost distribuite cu elicoptere şi autocamioane militare, până ieri la prânz.
De aceste ajutoare au beneficiat locuitorii din aproape 150 de localităţi din 11 judeţe. Armata acţionează în continuare pentru salvarea persoanelor care se află în pericol şi pentru degajarea drumurilor.
În astfel de situaţii este nevoie de un canal special de radio care să transmită informările meteorologice şi datele despre trafic, sau posturile de radio existente ar trebui obligate să difuzeze astfel de mesaje, declară Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu.
Prezent vineri la Sfânu Gheorghe, el a precizat că dreptul cetăţeanului de a fi informat este unul dintre cele mai des discutate aspecte de avocatul poporului.
de Adriana Leu
Mii de oameni sunt blocaţi din cauza zăpezii iar autorităţile locale spun că nu au utilajele necesare pentru deszăpezire. Potrivit CNADNR, traficul este închis pe două tronsoane de drumuri naţionale.
Zăpada încă ridică probleme în multe judeţe, în special în Vrancea şi Buzău. 75 de localităţi sunt şi acum izolate, trei tronsoane de drumuri naţionale sunt închise şi aproape 100 de drumuri judeţene sunt blocate.
Potrivit CNADNR, traficul este închis pe DN22 Râmnicu Sărat-Băile şi DN23B Stupina-Ciorăşti.
Aproape 170 de trenuri au fost şi vineri anulate, cinci linii de cale ferată sunt închise, iar pe alte şapte se circulă cu restricţii.
Mii de oameni sunt în continuare izolaţi iar autorităţile locale spun că nu au utilajele necesare pentru deszăpezire.
În ţară continuă campaniile de strângere de ajutoare pentru persoanele aflate în situaţii critice. Peste 634 de tone de alimente, apă şi îmbrăcăminte au fost distribuite cu elicoptere şi autocamioane militare, până ieri la prânz.
De aceste ajutoare au beneficiat locuitorii din aproape 150 de localităţi din 11 judeţe. Armata acţionează în continuare pentru salvarea persoanelor care se află în pericol şi pentru degajarea drumurilor.
În astfel de situaţii este nevoie de un canal special de radio care să transmită informările meteorologice şi datele despre trafic, sau posturile de radio existente ar trebui obligate să difuzeze astfel de mesaje, declară Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu.
Prezent vineri la Sfânu Gheorghe, el a precizat că dreptul cetăţeanului de a fi informat este unul dintre cele mai des discutate aspecte de avocatul poporului.
Radio Actualitati - Cum sunt aleşi candidaţii la alegerile prezidenţiale din SUA
8 Ianuarie 2012
de Cristina Ghioca
Sistemul electoral din Statele Unite este unul dintre cele mai complicate iar campania electorală este o competiţie deosebit de acerbă.
Candidatul Mitt Romney şi-a asigurat statutul de lider în cursa republicană pentru prezidenţiale după ce şi-a învins adversarii într-o dezbtare din New Hampshire, scrie BBC.
În cursa pentru reprezentarea Partidului Republican la alegerile prezidenţiale din noiembrie au rămas în prezent şase candidaţi.
În următoarele luni, în toate statele americane vor avea loc dezbateri şi alegeri, urmând ca în luna august să fie ales opozantul preşedintelui Barack Obama.
Potrivit Constituţiei americane, candidaţii pentru funcţia de preşedinte a Statelor Unite trebuie să aiba minim 35 de ani, să fie cetăţeni americani şi rezidenţi ai ţării de 14 ani.
După declararea intenţiei de a candida, oamenii politici se lansează într-o cursă în interiorul partidului pentru a obţine titulatura de reprezentant al grupării politice.
În lunile următoarele candidaţii interni ai unui partid derulează o campanie asiduuă dezvoltată pe parcursul alegerilor primare şi în cadrul unor convenţii de partid care au loc în statele Iowa, New Hampshire şi Carolina de Sud, informează BBC.
Campaniile pentru alegerile primare se încheie în luna iunie
Statele în cauză găzduiesc primele dezbateri care au loc în luna ianuarie din anul alegerilor iar rezultatele din cele trei state pot promova sau distruge o candidatură.
În această etapă, alegătorii din cele 50 de state plus Washington şi alte câteva teritorii americane nominalizează un număr de delegaţi care susţin un candidat.
Campaniile pentru alegerile primare se încheie în luna iunie, moment în care un candidat anume a obţinut sprijinul unui număr suficient de delegaţi pentru a putea fi considerat reprezentantul partidului sau i-a descalificat pe adversari.
Convenţiile naţionale ale partidelor au loc cu aproximativ două luni şi jumătate înaintea alegerilor, explică BBC.
Înaintea sau în timpul convenţiei, reprezentanţii partidului aleg un partener de campanie, uneori din rândul învinşilor.
După convenţie începe confruntarea directă între candidaţi.
În ultimele săptămâni de campanie, candidaţii îşi îndreaptă atenţia asupra statelor în care preferinţele alegătorilor sunt aproape egale.
În 2012, americanii votează pe 6 noiembrie
Alegerile din Statele Unite au loc întotdeauna în prima marţi din luna noiembrie.
În 2012 americanii vor ieşi la vot pe 6 noiembrie, informează BBC.
Cetăţenii Statelor Unite nu participă în mod direct la alegeri.
Ei aleg "electori" care susţin un candidat, într-un sistem cunoscut sub numele de "Colegiul electoral american".
Fiecare stat are un anume număr de electori afiliaţi colegiului, raportat la numărul locuitorilor.
În aproape fiecare stat, candidatul preferat de populaţie obţine toate voturile colegiul electoral din acel stat.
Noul preşedinte este pus în funcţie anul următor, pe 20 ianuarie.
de Cristina Ghioca
Sistemul electoral din Statele Unite este unul dintre cele mai complicate iar campania electorală este o competiţie deosebit de acerbă.
Candidatul Mitt Romney şi-a asigurat statutul de lider în cursa republicană pentru prezidenţiale după ce şi-a învins adversarii într-o dezbtare din New Hampshire, scrie BBC.
În cursa pentru reprezentarea Partidului Republican la alegerile prezidenţiale din noiembrie au rămas în prezent şase candidaţi.
În următoarele luni, în toate statele americane vor avea loc dezbateri şi alegeri, urmând ca în luna august să fie ales opozantul preşedintelui Barack Obama.
Potrivit Constituţiei americane, candidaţii pentru funcţia de preşedinte a Statelor Unite trebuie să aiba minim 35 de ani, să fie cetăţeni americani şi rezidenţi ai ţării de 14 ani.
După declararea intenţiei de a candida, oamenii politici se lansează într-o cursă în interiorul partidului pentru a obţine titulatura de reprezentant al grupării politice.
În lunile următoarele candidaţii interni ai unui partid derulează o campanie asiduuă dezvoltată pe parcursul alegerilor primare şi în cadrul unor convenţii de partid care au loc în statele Iowa, New Hampshire şi Carolina de Sud, informează BBC.
Campaniile pentru alegerile primare se încheie în luna iunie
Statele în cauză găzduiesc primele dezbateri care au loc în luna ianuarie din anul alegerilor iar rezultatele din cele trei state pot promova sau distruge o candidatură.
În această etapă, alegătorii din cele 50 de state plus Washington şi alte câteva teritorii americane nominalizează un număr de delegaţi care susţin un candidat.
Campaniile pentru alegerile primare se încheie în luna iunie, moment în care un candidat anume a obţinut sprijinul unui număr suficient de delegaţi pentru a putea fi considerat reprezentantul partidului sau i-a descalificat pe adversari.
Convenţiile naţionale ale partidelor au loc cu aproximativ două luni şi jumătate înaintea alegerilor, explică BBC.
Înaintea sau în timpul convenţiei, reprezentanţii partidului aleg un partener de campanie, uneori din rândul învinşilor.
După convenţie începe confruntarea directă între candidaţi.
În ultimele săptămâni de campanie, candidaţii îşi îndreaptă atenţia asupra statelor în care preferinţele alegătorilor sunt aproape egale.
În 2012, americanii votează pe 6 noiembrie
Alegerile din Statele Unite au loc întotdeauna în prima marţi din luna noiembrie.
În 2012 americanii vor ieşi la vot pe 6 noiembrie, informează BBC.
Cetăţenii Statelor Unite nu participă în mod direct la alegeri.
Ei aleg "electori" care susţin un candidat, într-un sistem cunoscut sub numele de "Colegiul electoral american".
Fiecare stat are un anume număr de electori afiliaţi colegiului, raportat la numărul locuitorilor.
În aproape fiecare stat, candidatul preferat de populaţie obţine toate voturile colegiul electoral din acel stat.
Noul preşedinte este pus în funcţie anul următor, pe 20 ianuarie.
Revista presei, RT - Iran poses no ‘existential threat’ to Israel - ex-Mossad chief
Israel and Iran have no other conflict aside from the latter’s nuclear ambitions, former Mossad chief Efraim Halevy has told RT in an interview. As the threat of military action escalates, Halevy believes a peaceful outcome is still possible.
Despite the ongoing conflict, Halevy thinks there are still people on both sides who want peace in the region; people who want an end to the current confrontation and a return to the kind of relations the two countries enjoyed from 1948-1978.
“Iran and Israel basically do not have bones of contention,” he said. “I think it would be wrong for Iran to allow ideology to be the main driver of its policies and the cause of serious setbacks.”
Halevy argues that talk of Iran posing an “existential threat” to Israel is merely Tel Aviv using big words to impress the international community.
“I think Israel is strong enough to protect itself, to take care of itself. I think ultimately it is not in the power of Iran to destroy the state of Israel,” he told RT. “I believe the leadership believes that in order to arouse international public opinion, in order to mount pressure on the Iranians, it is necessary to impress upon the world at large that this is a serious international threat.”
Halevy says that there is an assumption internationally that Israel possesses nuclear weapons. Whether it is true or merely a bluff no-one can tell. But whatever the truth is, the assumption serves Israel’s interests.
“This is something which is important in the present situation because part of the game now is deterrence. It is very important to deter Iran. If Iran believes Israel has certain capabilities, whether it has or not, I think this is a positive card in the hands of Israel,” he told RT.
When asked whether Mossad’s current mission is preventing war or weakening Iran, he said the mission of Mossad was “to do everything in its capabilities to make a threat which has been opposed to Israel dormant.”
“We have been in what we call a clandestine war for quite some time with Iran. What’s interesting about this war is both sides have more or less preferred that the details of this war, the details of various events, not be exposed to the public,” said Halevy.
The only way Iran could be “reintroduced into the family of nations from which they have been virtually expelled in recent months,” says Halevy, is if it emerges as a “a non-nuclear Iran with an agreement with the Israelis that they will not become nuclear.”
Halevy says this could be possible, especially now, because “international pressure, which has been building up in recent months, is beginning to have serious effects.”
vineri, 17 februarie 2012
Why Russia is backin Syria isn't just protecting its business interests – it fears Syrian civil war could have knock-on effects in Dagestan and beyond
David Hearst
guardian.co.uk, Friday 2 December 2011 12.19 GMT
Article history
While an international noose is tightening around the neck of Bashar-al Assad's regime in Syria, with Turkey this week doing most of the pulling, one country, other than Iran, is intent on bucking the trend – Russia.
A day after the UN human rights council said that Syrian forces were committing crimes against humanity, and Turkey was considering imposing a buffer zone along its border to protect Syrians, Sergei Lavrov, the Russian foreign minister, said further attempts should be made to engage with Damascus.
Lavrov opposed the idea of an arms embargo, saying it was unfair to expect the Syrian government not respond to unrest. He thought that for the most part armed opposition groups were provoking the Syrian authorities. These were not empty words.
On Monday the state-run English-language channel, Russia Today, reported that Moscow would be sending the aircraft-carrying missile cruiser, Admiral Kuznetsov, and two escort ships on a two-month tour of the Mediterranean and would be dropping in on the Syrian port of Tartus. Six hundred Russian technicians are currently working there to renovate it as a base for Russian ships. Russia Today said the deployment had been long planned, but no one lost sight of the fact that the USS George HW Bush had just appeared off the coast of Syria. On Thursday, a consignment of Russian Yankhont anti-ship cruise missiles arrived in Syria.
Why is Russia engaging so heavily with Syria, where it did not with Libya or Iran? After all, the Russian president Dmitry Medvedev banned the sale of R-300 anti-aircraft missiles to Tehran.
The first answer is money. Apart from active arms contracts worth $4bn, the Moscow Times reported recently that Russia's investment in Syrian infrastructure, energy and tourism amounts to $19.4bn in 2009. A Russian company, Stroitransgaz, is building a natural gas processing plant 200km east of Homs and is providing the technical support for the Arab gas pipeline. The Tatarstan-based Tatneft began pumping Syrian oil last year and in January vowed to spend $12.8m drilling wells near the Iraqi border.
But that is by no means all of the story. The shadow of Libya weighs heavily on Russia's policy with Syria. Throughout the Nato intervention, Lavrov said Russia would not recognise the rebels (although that is what they ended up doing), that there was no UN mandate for a ground forces operation, that the Nato intervention caused more casualties than would otherwise have occurred. Back in August Lavrov said: "Russia will do everything it can to prevent a Libyan scenario happening in Syria."
Even though such a scenario has for now been ruled out by Nato, Admiral Viktor Kravchenko, former chief of naval staff, said Moscow was sending a message to the US and Europe. "Having any military force other than Nato's is very useful for the region because it will prevent the outbreak of armed conflict," he said.
This is not as daft as it first seems, although Russia's naval deployment is no match for Nato, and indeed will be eagerly awaited by them. Naval watchers will be agog to know whether Russia can keep three large ships on the seas without one of them breaking down.
Russia's fears about a civil war developing in Syria are geostrategic and may not be too dissimilar to some of the more cautious western foreign policy analysts, war-gaming the effects it would have on the region. Russian middle eastern experts compare Syria to Russia's own province of Dagestan in the North Caucasus.
Unlike its neighbouring Chechnya, Dagestan is patchwork of competing tribes, religions, ethnicities and loyalties, more than 150 of them. If a breakaway Muslim insurgency took hold there, Dagestan would explode like a grenade, sending hot shards of metal and people across southern Russia.
Russian fears of a Lebanese-style civil war breaking out in Syria, with the country fissuring on sectarian lines, may not be as far fetched in three months' time as they currently seem. Keeping Syria together while getting rid of a vile dictatorship may conversely be a harder task than western leaders pressing for more sanctions realise. Turkey for one is talking big, but acting on the ground more cautiously.
guardian.co.uk, Friday 2 December 2011 12.19 GMT
Article history
While an international noose is tightening around the neck of Bashar-al Assad's regime in Syria, with Turkey this week doing most of the pulling, one country, other than Iran, is intent on bucking the trend – Russia.
A day after the UN human rights council said that Syrian forces were committing crimes against humanity, and Turkey was considering imposing a buffer zone along its border to protect Syrians, Sergei Lavrov, the Russian foreign minister, said further attempts should be made to engage with Damascus.
Lavrov opposed the idea of an arms embargo, saying it was unfair to expect the Syrian government not respond to unrest. He thought that for the most part armed opposition groups were provoking the Syrian authorities. These were not empty words.
On Monday the state-run English-language channel, Russia Today, reported that Moscow would be sending the aircraft-carrying missile cruiser, Admiral Kuznetsov, and two escort ships on a two-month tour of the Mediterranean and would be dropping in on the Syrian port of Tartus. Six hundred Russian technicians are currently working there to renovate it as a base for Russian ships. Russia Today said the deployment had been long planned, but no one lost sight of the fact that the USS George HW Bush had just appeared off the coast of Syria. On Thursday, a consignment of Russian Yankhont anti-ship cruise missiles arrived in Syria.
Why is Russia engaging so heavily with Syria, where it did not with Libya or Iran? After all, the Russian president Dmitry Medvedev banned the sale of R-300 anti-aircraft missiles to Tehran.
The first answer is money. Apart from active arms contracts worth $4bn, the Moscow Times reported recently that Russia's investment in Syrian infrastructure, energy and tourism amounts to $19.4bn in 2009. A Russian company, Stroitransgaz, is building a natural gas processing plant 200km east of Homs and is providing the technical support for the Arab gas pipeline. The Tatarstan-based Tatneft began pumping Syrian oil last year and in January vowed to spend $12.8m drilling wells near the Iraqi border.
But that is by no means all of the story. The shadow of Libya weighs heavily on Russia's policy with Syria. Throughout the Nato intervention, Lavrov said Russia would not recognise the rebels (although that is what they ended up doing), that there was no UN mandate for a ground forces operation, that the Nato intervention caused more casualties than would otherwise have occurred. Back in August Lavrov said: "Russia will do everything it can to prevent a Libyan scenario happening in Syria."
Even though such a scenario has for now been ruled out by Nato, Admiral Viktor Kravchenko, former chief of naval staff, said Moscow was sending a message to the US and Europe. "Having any military force other than Nato's is very useful for the region because it will prevent the outbreak of armed conflict," he said.
This is not as daft as it first seems, although Russia's naval deployment is no match for Nato, and indeed will be eagerly awaited by them. Naval watchers will be agog to know whether Russia can keep three large ships on the seas without one of them breaking down.
Russia's fears about a civil war developing in Syria are geostrategic and may not be too dissimilar to some of the more cautious western foreign policy analysts, war-gaming the effects it would have on the region. Russian middle eastern experts compare Syria to Russia's own province of Dagestan in the North Caucasus.
Unlike its neighbouring Chechnya, Dagestan is patchwork of competing tribes, religions, ethnicities and loyalties, more than 150 of them. If a breakaway Muslim insurgency took hold there, Dagestan would explode like a grenade, sending hot shards of metal and people across southern Russia.
Russian fears of a Lebanese-style civil war breaking out in Syria, with the country fissuring on sectarian lines, may not be as far fetched in three months' time as they currently seem. Keeping Syria together while getting rid of a vile dictatorship may conversely be a harder task than western leaders pressing for more sanctions realise. Turkey for one is talking big, but acting on the ground more cautiously.
Corina Vinţan a refuzat oferta lui Ungureanu de a face parte din echipa sa
Corina Vinţan a refuzat oferta lui Ungureanu de a face parte din echipa sa
17 feb 2012, 22:48
Mediafax Corina Vinţan, fost purtător de cuvânt la Ministerul de Externe când instituţia era condusă de Mihai Răzvan Ungureanu şi actual managing partner al companiei de consultanţă Links Associates, a declarat că i s-a propus să facă parte din echipa premierului, dar că va continua proiectul antreprenorial.
Corina Vinţan a declarat că a refuzat oferta de a face parte din echipa lui Ungureanu.
"Ca să pun capăt speculaţiilor apărute în presă, menţionez că am fost solicitată să revin într-o echipă condusă de Mihai Răzvan Ungureanu, de data aceasta din poziţia de premier, însă am considerat că în acest moment am o responsabilitate faţă de proiectul meu antreprenorial început acum 4 ani, pe care l-am dezvoltat cu multă trudă alături de cei 10 colegi ai mei, profesionişti desăvârşiţi", a declarat, vineri seara, agenţiei MEDIAFAX, Corina Vinţan.
Ea a amintit că, în prezent, conduce Links Associates, o companie care deţine în portofoliu 10 clienţi, unii dintre ei mari investitori cu operaţiuni la nivel mondial. "Îi mulţumesc premierului pentru încrederea acordată şi îl asigur de toată loialitatea mea. Pentru mine, noua postură a lui Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă un nou început pentru România în care cred cu tărie", a adăugat Vinţan.
În ceea ce priveşte purtătorul de cuvânt al Guvernului, Vinţan precizează că, aşa cum i-a spus şi premierului, recomandă pentru acest post o persoană cu o solidă pregătire economică şi cu o mare transparenţă faţă de mass-media.
Mai multe site-uri de presă au publicat anterior informaţia conform căreia Ioana Muntean va fi înlocuită în postul de purtător de cuvânt al Guvernului de către Corina Vinţan. Surse oficiale au delarat însă, vineri, agenţiei MEDIAFAX că Dan Suciu, redactor-şef al postului TV Money Channel, şi Ionuţ Stanimir, şef comunicare externă al BCR, sunt variantele premierului Ungureanu pentru postul de purtător de cuvânt al Guvernului, ei având deja discuţii pe această temă cu şeful Executivului.
"Şeful Guvernului doreşte ca în postul de purtător de cuvânt al Guvernului să fie o persoană specializată în economie. Cele mai mari şanse de a ocupa acest post le are Dan Suciu, care a acceptat în principiu să preia funcţia, dar decizia finală aparţine premierului, iar la acest moment nu este luată", au arătat sursele citate.
Un anunţ oficial privind noul purtător de cuvânt al Guvernului ar urma să fie prezentat săptămâna viitoare. Aceleaşi surse afirmă că premierul i-a propus de la început actualului purtător de cuvânt, Ioana Muntean, să rămână în echipa sa de comunicare, iar aceasta ar fi acceptat.
Lista persoanelor luate în calcul pentru instalarea pe acest post a inclus mai multe nume de foşti şi actuali jurnalişti specializaţi în economie, dar unii dintre aceştia au refuzat oferta din cauza mandatului scurt al Guvernului, până la alegerile parlamentare din toamnă, şi a contextului politic.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/ungureanu-i-a-propus-corinei-vintan-in-echipa-lui-dar-a-fost-refuzat_914797.html#ixzz1mgbtgcw4
17 feb 2012, 22:48
Mediafax Corina Vinţan, fost purtător de cuvânt la Ministerul de Externe când instituţia era condusă de Mihai Răzvan Ungureanu şi actual managing partner al companiei de consultanţă Links Associates, a declarat că i s-a propus să facă parte din echipa premierului, dar că va continua proiectul antreprenorial.
Corina Vinţan a declarat că a refuzat oferta de a face parte din echipa lui Ungureanu.
"Ca să pun capăt speculaţiilor apărute în presă, menţionez că am fost solicitată să revin într-o echipă condusă de Mihai Răzvan Ungureanu, de data aceasta din poziţia de premier, însă am considerat că în acest moment am o responsabilitate faţă de proiectul meu antreprenorial început acum 4 ani, pe care l-am dezvoltat cu multă trudă alături de cei 10 colegi ai mei, profesionişti desăvârşiţi", a declarat, vineri seara, agenţiei MEDIAFAX, Corina Vinţan.
Ea a amintit că, în prezent, conduce Links Associates, o companie care deţine în portofoliu 10 clienţi, unii dintre ei mari investitori cu operaţiuni la nivel mondial. "Îi mulţumesc premierului pentru încrederea acordată şi îl asigur de toată loialitatea mea. Pentru mine, noua postură a lui Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă un nou început pentru România în care cred cu tărie", a adăugat Vinţan.
În ceea ce priveşte purtătorul de cuvânt al Guvernului, Vinţan precizează că, aşa cum i-a spus şi premierului, recomandă pentru acest post o persoană cu o solidă pregătire economică şi cu o mare transparenţă faţă de mass-media.
Mai multe site-uri de presă au publicat anterior informaţia conform căreia Ioana Muntean va fi înlocuită în postul de purtător de cuvânt al Guvernului de către Corina Vinţan. Surse oficiale au delarat însă, vineri, agenţiei MEDIAFAX că Dan Suciu, redactor-şef al postului TV Money Channel, şi Ionuţ Stanimir, şef comunicare externă al BCR, sunt variantele premierului Ungureanu pentru postul de purtător de cuvânt al Guvernului, ei având deja discuţii pe această temă cu şeful Executivului.
"Şeful Guvernului doreşte ca în postul de purtător de cuvânt al Guvernului să fie o persoană specializată în economie. Cele mai mari şanse de a ocupa acest post le are Dan Suciu, care a acceptat în principiu să preia funcţia, dar decizia finală aparţine premierului, iar la acest moment nu este luată", au arătat sursele citate.
Un anunţ oficial privind noul purtător de cuvânt al Guvernului ar urma să fie prezentat săptămâna viitoare. Aceleaşi surse afirmă că premierul i-a propus de la început actualului purtător de cuvânt, Ioana Muntean, să rămână în echipa sa de comunicare, iar aceasta ar fi acceptat.
Lista persoanelor luate în calcul pentru instalarea pe acest post a inclus mai multe nume de foşti şi actuali jurnalişti specializaţi în economie, dar unii dintre aceştia au refuzat oferta din cauza mandatului scurt al Guvernului, până la alegerile parlamentare din toamnă, şi a contextului politic.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/ungureanu-i-a-propus-corinei-vintan-in-echipa-lui-dar-a-fost-refuzat_914797.html#ixzz1mgbtgcw4
ALEGERI 2012: Colegiile pentru parlamentare NU mai pot fi redesenate
17 feb 2012, 22:29 |
REALITATEA.NET Pentru că recensământul populației s-a făcut prea târziu, iar rezultatele oficiale nu sunt gata nici acum, în 2012 românii vor vota în aceleași colegii uninominale ca și în 2008, scrie Evenimentul Zilei. Autoritatea Electorală Permanentă(AEP) a actualizat delimitarea colegiilor uninominale pentru alegerile parlamentare, iar limitele acestora nu au fost modificate.
Reprezentantul AEP precizează că redesenarea colegiilor nu mai este posibilă înaintea alegerilor din 2012.
"Actualizarea curentă a colegiilor uninominale nu a avut în vedere modificarea limitelor acestora, ci numai includerea, acolo unde a fost cazul, a elementelor redenumite, a celor omise sau nou-înfiinţate", se arată într-un comunicat transmis de AEP. Autoritatea a trimis la Monitorul Oficial spre publicare hotărârea pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
Prea târziu pentru redesenarea colegiilor
Potrivit vicepreșdintelui AEP, Marian Muhuleț, redesenarea colegiilor uninominale nu se mai poate face anul acesta decât dacă se va modifica legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, care prevede că acest lucru se poate face cu cel puțin 12 luni înainte de scrutin.
Liderii PDL au vorbit recent despre posibilitatea redesenării colegiilor uninominale. Subiectul ar fi fost dezbătut într-o şedinţă a democrat-liberalilor, în care Roberta Anastase le-ar fi spus colegilor că a comandat un sondaj de opinie, în funcţie de care ar urma să fie modificată legea electorală şi să fie redesenate colegiile. Informaţia, apărută pe surse, a fost infirmată de Anastase, care a precizat totuşi că o desenare a colegiilor va avea loc, dar în baza reducerii numărului de parlamentari la 300 şi a rezultatelor recensământului.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/alegeri-2012-colegiile-pentru-parlamentare-nu-mai-pot-fi-redesenate_914794.html#ixzz1mgafw3fY
REALITATEA.NET Pentru că recensământul populației s-a făcut prea târziu, iar rezultatele oficiale nu sunt gata nici acum, în 2012 românii vor vota în aceleași colegii uninominale ca și în 2008, scrie Evenimentul Zilei. Autoritatea Electorală Permanentă(AEP) a actualizat delimitarea colegiilor uninominale pentru alegerile parlamentare, iar limitele acestora nu au fost modificate.
Reprezentantul AEP precizează că redesenarea colegiilor nu mai este posibilă înaintea alegerilor din 2012.
"Actualizarea curentă a colegiilor uninominale nu a avut în vedere modificarea limitelor acestora, ci numai includerea, acolo unde a fost cazul, a elementelor redenumite, a celor omise sau nou-înfiinţate", se arată într-un comunicat transmis de AEP. Autoritatea a trimis la Monitorul Oficial spre publicare hotărârea pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
Prea târziu pentru redesenarea colegiilor
Potrivit vicepreșdintelui AEP, Marian Muhuleț, redesenarea colegiilor uninominale nu se mai poate face anul acesta decât dacă se va modifica legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, care prevede că acest lucru se poate face cu cel puțin 12 luni înainte de scrutin.
Liderii PDL au vorbit recent despre posibilitatea redesenării colegiilor uninominale. Subiectul ar fi fost dezbătut într-o şedinţă a democrat-liberalilor, în care Roberta Anastase le-ar fi spus colegilor că a comandat un sondaj de opinie, în funcţie de care ar urma să fie modificată legea electorală şi să fie redesenate colegiile. Informaţia, apărută pe surse, a fost infirmată de Anastase, care a precizat totuşi că o desenare a colegiilor va avea loc, dar în baza reducerii numărului de parlamentari la 300 şi a rezultatelor recensământului.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/alegeri-2012-colegiile-pentru-parlamentare-nu-mai-pot-fi-redesenate_914794.html#ixzz1mgafw3fY
joi, 16 februarie 2012
Premierul Ungureanu si capul in gura
Ieri premierul a fost victima ambuscadei zapezii chiar langa guvern,in buricul capitalei, parca asa imi amintesc!
Azi a dispus sa o dea afara pe o oarecare dintr-un compartiment, sa puna lucrurile la punct, odata pentru totdeauna! Victorie! Optimizare! Profesionalism! Ca Emil Boc!Omul, activ si serios, face curatenie si lasa impresia ca joaca puternic! La prima vedere asa pare, asa pare! Parca vad ca maine, ii vom vedea hamletii pozati de securisti precum bucile lui Emil Boc, sa rada prostimea si sa uite de foame!Ii convine sa se hraneasca cu aparente? Lui Emil Boc i-a convenit!
Poate ca Emil Boc, drogat de putere, crede eroic ca a fost benefic tarii, poporului! A fost acel ''salvator'' care i-a luat batranului coaja de paine de la gura, a inchis spitale, a inchis scoli, a arestat alocatiile amaratilor infometati, a motivat generatii de romani sa fuga din tara de urgia bancilor si reformelor lui si alor sai care nu mai stiu cat sunt de putrezi de bogati!
Acum, deja uns premier, ca sa ne arate cine e el, Mihai Razvan Ungureanu vrea neaparat sa isi construiasca un gen de imagine! Viitorul oare nu il va uita? Dar ce conteaza? Are date, informatii si diplome, va lucra cumva diplomat,aici sau ''dincolo''!
Concediaza femei, face acelasi program pentru toti, se infunda in zapada si se ratoieste la napastuiti! Va reglementa dimensiunile maturii si WC ului?!
De ce nu le da celor la care se ratoieste si un cap in gura, ca seful Basescu? Nu stie inca! Apoi ii trebuie un studiu, ceva exercitii, testare si certificare ca atare, de datator specializat cu capul in gura la umiliti!
Cum poate un istoric sa conduca o tara si cat de bine ii va reusi? Daca serviciul secret pe care l-a condus o fi mers, asta este si pentru ca serviciul poate functiona si fara seful pus de altul, organizatiile de acest gen au un mecanism de protectie si conservare deprins din lupta specific subterana, incat Traian Ungureanu poate chiar a trait cu impresia ca a condus serviciul sau secret.
Dar tara? Tara e facuta din alti oameni, din oameni loviti, abuzati,umiliti sistematic si vanduti, inselati si tradati, fara protectie, fara speranta, neputiunciosi si multi dintre ei batrani.Pe astia sa ii conduca un istoric? Doar ca sa ii ingroape! Ca Boc!
Ce viziune sa aiba si cand sa si-o pregateasca? Cand sa simuleze scenarii, sa pregateasca echipe, sa sistematizeze optiuni su jocuri strategice influentate de cele de afara si cele din inauntru?E mult vodevil, amatorism si jalnica improvizatie! Te dai ratoi si te zburlesti la napastuitii infometati, treaba de cotei impins de dulai sa sara la beregata cainelui supt de raie, pribeag si cu rani in carne de la gerul iernii. Asa e in Romania de azi!Ne e frica sa mai vorbim la telefon, de teama ca ne inregistreaza! Si ce sa ne ia? Munca? Saracia? Bolile? Deznadejdea? S-a incumetat tot Ungureanu, istoricul ajuns spion si premier si hotarase sa se dea jos orice icoana din cladirea guvernului. ''În 1993 a susținut masteratul în Studii Ebraice la Centrul Oxford pentru Studii Ebraice și Evreiești din cadrul colegiului St. Cross al Universității Oxford, iar la 24 martie 2004 a obținut un doctorat în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu o teză cu tema „Convertirea și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Alexandru Zub.'' - sursa Wikipedia.
Adica e convertit si nu crede? L-a fortat cineva? Il deranjeaza Iisus ca ne vegheaza pe perete din timp? O face de doua mii de ani si o va face si dupa ce nu va mai fi premier!Sau nu crede in nimic, fiind ateu? Si se mai si inchina cand jura cu mana pe Biblie? Dura masura, performanta!
Tara pe care el o conduce eroic spre nimic se umfla de zapada si casele din ea stau sa devina mormintele pentru batranii ramasi aici spre saracie, lipsuri, chin si foamete! Ce conteaza? Sunt cei care nu au votat cu puterea care l-a uns!
Pana la alegeri, o poate tine asa si daca Marele Licurici va crede ca e de bine pentru sine nu il va deranja din treaba de vodevil de guvernare.Intre timp, poate ca va reusi sa deprinda si tehnica de dat cu capul in gura la amaratul lovit de Dumnezeu.
O poate practica la inundatii, vor fi din belsug, oricat de activ va fi atunci Traian Basescu sa le aplice sinistratilor schema sa comunicationala si multora nu le va mai ramane decat plansul! Cui sa ii pese? Lui Traian Basescu& Co.? Omul are alte treburi, importante! Nu-l mai deranjati cu demonstratiile!
Azi a dispus sa o dea afara pe o oarecare dintr-un compartiment, sa puna lucrurile la punct, odata pentru totdeauna! Victorie! Optimizare! Profesionalism! Ca Emil Boc!Omul, activ si serios, face curatenie si lasa impresia ca joaca puternic! La prima vedere asa pare, asa pare! Parca vad ca maine, ii vom vedea hamletii pozati de securisti precum bucile lui Emil Boc, sa rada prostimea si sa uite de foame!Ii convine sa se hraneasca cu aparente? Lui Emil Boc i-a convenit!
Poate ca Emil Boc, drogat de putere, crede eroic ca a fost benefic tarii, poporului! A fost acel ''salvator'' care i-a luat batranului coaja de paine de la gura, a inchis spitale, a inchis scoli, a arestat alocatiile amaratilor infometati, a motivat generatii de romani sa fuga din tara de urgia bancilor si reformelor lui si alor sai care nu mai stiu cat sunt de putrezi de bogati!
Acum, deja uns premier, ca sa ne arate cine e el, Mihai Razvan Ungureanu vrea neaparat sa isi construiasca un gen de imagine! Viitorul oare nu il va uita? Dar ce conteaza? Are date, informatii si diplome, va lucra cumva diplomat,aici sau ''dincolo''!
Concediaza femei, face acelasi program pentru toti, se infunda in zapada si se ratoieste la napastuiti! Va reglementa dimensiunile maturii si WC ului?!
De ce nu le da celor la care se ratoieste si un cap in gura, ca seful Basescu? Nu stie inca! Apoi ii trebuie un studiu, ceva exercitii, testare si certificare ca atare, de datator specializat cu capul in gura la umiliti!
Cum poate un istoric sa conduca o tara si cat de bine ii va reusi? Daca serviciul secret pe care l-a condus o fi mers, asta este si pentru ca serviciul poate functiona si fara seful pus de altul, organizatiile de acest gen au un mecanism de protectie si conservare deprins din lupta specific subterana, incat Traian Ungureanu poate chiar a trait cu impresia ca a condus serviciul sau secret.
Dar tara? Tara e facuta din alti oameni, din oameni loviti, abuzati,umiliti sistematic si vanduti, inselati si tradati, fara protectie, fara speranta, neputiunciosi si multi dintre ei batrani.Pe astia sa ii conduca un istoric? Doar ca sa ii ingroape! Ca Boc!
Ce viziune sa aiba si cand sa si-o pregateasca? Cand sa simuleze scenarii, sa pregateasca echipe, sa sistematizeze optiuni su jocuri strategice influentate de cele de afara si cele din inauntru?E mult vodevil, amatorism si jalnica improvizatie! Te dai ratoi si te zburlesti la napastuitii infometati, treaba de cotei impins de dulai sa sara la beregata cainelui supt de raie, pribeag si cu rani in carne de la gerul iernii. Asa e in Romania de azi!Ne e frica sa mai vorbim la telefon, de teama ca ne inregistreaza! Si ce sa ne ia? Munca? Saracia? Bolile? Deznadejdea? S-a incumetat tot Ungureanu, istoricul ajuns spion si premier si hotarase sa se dea jos orice icoana din cladirea guvernului. ''În 1993 a susținut masteratul în Studii Ebraice la Centrul Oxford pentru Studii Ebraice și Evreiești din cadrul colegiului St. Cross al Universității Oxford, iar la 24 martie 2004 a obținut un doctorat în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu o teză cu tema „Convertirea și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Alexandru Zub.'' - sursa Wikipedia.
Adica e convertit si nu crede? L-a fortat cineva? Il deranjeaza Iisus ca ne vegheaza pe perete din timp? O face de doua mii de ani si o va face si dupa ce nu va mai fi premier!Sau nu crede in nimic, fiind ateu? Si se mai si inchina cand jura cu mana pe Biblie? Dura masura, performanta!
Tara pe care el o conduce eroic spre nimic se umfla de zapada si casele din ea stau sa devina mormintele pentru batranii ramasi aici spre saracie, lipsuri, chin si foamete! Ce conteaza? Sunt cei care nu au votat cu puterea care l-a uns!
Pana la alegeri, o poate tine asa si daca Marele Licurici va crede ca e de bine pentru sine nu il va deranja din treaba de vodevil de guvernare.Intre timp, poate ca va reusi sa deprinda si tehnica de dat cu capul in gura la amaratul lovit de Dumnezeu.
O poate practica la inundatii, vor fi din belsug, oricat de activ va fi atunci Traian Basescu sa le aplice sinistratilor schema sa comunicationala si multora nu le va mai ramane decat plansul! Cui sa ii pese? Lui Traian Basescu& Co.? Omul are alte treburi, importante! Nu-l mai deranjati cu demonstratiile!
Andy Pușcă – Rector pentru o pagină nouă a Universității „Danubius”
Încă din luna septembrie a anului trecut, la Universitatea „Danubius” au început alegerile pentru structurile și funcțiile de conducere. După ce au fost aleși directorii de departament și membrii Consiliilor departamentelor, facultăților, reprezentanților studenților în Birourile consiliilor facultăților, membrii Senatului, Președintele Senatului Universității, a venit vremea alegerii Rectorului Universității.Unul dintre candidații acestei funcţii este domnul Conf. univ. dr. Andy Pușcă care propune un adevărat proiect pentru viitorul Danubius, care să susțină și să promoveze A fi Universitate. Este vorba despre un proiect care să facă Universitatea Danubius mai atractivă, un loc de creştere culturală și de creativitate pentru tineri dar și de dezvoltare pentru societatea modernă care să o mențină în stare de coeziune din punct de vedere social, deschisă, transparentă și posibil de susținut din punct de vedere economico- financiar.
Studentul și absolventul reprezintă forța Universității
Respingând întotdeauna ideea potrivit căreia performanța Universităților trebuie evaluată în funcție de parametri cantitativi precum: numărul studenților înscriși sau cel al absolvenților, domnul Andy Pușcă consideră că această performanță trebuie să se bazeze întotdeauna pe calitatea absolvenților și a serviciilor prestate și pe valoarea adăugată pe care orice universitate o poate garanta înscrișilor săi.
Provocarea nu este aceea de a reuși să îți iei licența sau, mai rău, să scoți absolvenți pe bandă rulantă, ci aceea de a fi capabilă să furnizeze fiecărui student un bagaj de cunoștințe și competențe corespunzătoare pentru a se afirma într-o piață a muncii din ce în ce mai selectivă și cu granițe geografice din ce în ce mai extinse, inclusiv o deschidere pentru mobilități viitoare.
Implicarea studenților în scrierea și implementarea proiectelor de cercetare, dezvoltare și inovare, precum și participarea la competiția antreprenorială le vor permite să își însușească competențele cerute de angajatori.
În viziunea domniei sale, este fundamental ca studenții și asociațiile lor să facă parte din toate organele de reprezentare ale Universității, pentru ca vocea, cerințele și ideile lor să pătrundă cu forță în spiritul colectiv.
Încurajarea cu putere a inițiativelor culturale ale studenților și ale asociațiilor acestora, construirea unui mediu universitar primitor și stimulant și bursa post- absolvire, sunt de asemenea obiectivele centrate pe student ale domnului Andy Pușcă.
Profesorul și cercetătorul, inima Universității
Făcând referire la delimitarea clară a rolurilor și responsabilităților cercetătorilor și angajatorilor lor prevăzută în Carta Europeană a Cercetătorilor și Codul lor de Conduită, domnul Andy Pușcă afirmă: „Este necesar să începem și să parcurgem un traseu de conectare a Universității noastre la spațiul european și de cercetare , extinzând granițele oportunităților cadrelor didactice și cercetătorilor noștri dincolo de limitele naționale”.
Strategia de recrutare a personalului trebuie să favorizeze mobilitatea internațională, să creeze condiții echitabile și atractive de muncă pentru tineri, să scurteze perioada de probă și să garanteze calitatea selecției candidaților, toate acestea contribuind semnificativ la atractivitatea Danubius.
La fel de importante, în ceea ce îi privește pe cercetătorii și profesorii de la Universitatea „Danubius”, sunt și aspectele referitoare la armonizarea situației contractuale cu parcursurile de carieră ceea ce implică o conjugare a exigențelor de avansare în carieră a celor care deja lucrează în cadrul Universității cu cea de recrutare de forțe tinere și calificate; mobilitatea de intrare și de ieșire a personalului didactic și de cercetare, o reală sursă de îmbogățire culturală și științifică a indivizilor și grupurilor și, nu în ultimul rând, garantarea accesului cercetătorilor la parcursuri de formare corespunzătoare pentru dezvoltarea lor.
Pentru personalul tehnic și administrativ, oxigen al Universității, care acoperă o mare parte din întregul personal universitar, domnul candidat Andy Pușcă, propune:
angajarea de către acest personal a unei atitudini proactive și constructive în deciziile Universității; implicarea directă în definirea propunerilor către organele de conducere ale Universității; valorificarea calităților individuale și favorizarea implicării directe a personalului tehnic și administrativ în activitățile operaționale ale comunității noastre și de suport în proiectele de cercetare.
Sub aspectul cercetării și didacticii internaționale, predarea și cercetare necesită mai multă sinergie și mai puțină fragmentare.
Danubius a îmbrățișat viziunea potrivit căreia convergența activităților de cercetare cu activitățile de formare și deplina deschidere internațională furnizează premisele pentru atingerea acelui nivel de aclitate pe care societatea contemporană îl cere cu insistență.
O prioritate rămâne accesul la resulsele financiare pentru cercetare, fiind important ca, în viitor, pentru a garanta o susținere puternică pentru grupurile de cercetare, facilitând colaborarea cu consorții și centre de cerceatre internaționale, constituind grupuri de lucru pentru identificarea de domenii de cercetare emergente, sprijinind cercetarea în parteneriat și definirea, proiectarea și gestionarea programmelor integrate, naționale și comunitare.
O foarte mare importanță este acordată investiției în transferul tehnologic, promovarea programelor de gestiune a proprietății intelectuale, valorizarea activităților de cercetare și administrarea corespunzătoare a contractelor de cercetare, domnul Andy Pușcă considerând că astfel de factori vor continua să garanteze și să mărească competitivitatea Danubius în următorii ani.
Astfel, sunt potrivite piesele unui puzzle care pune Danubius în centrul unui sitem de inovare care cuprinde strat-up-uri, centre de competență, asociații, fundații, împreună cu întreprinderi, deja prezente în teritoriu, ceea ce va permite Universității să devină o instituție mai bine structurată, integrată în sectoarele de producție și să ofere, în calitate de interlocutor și garant al regulilor pachete complete care pleacă de la serviciile inovative și converg către cercetarea avansată.
Candidatura domnului Andy Pușcă mai cuprinde aspecte relevante care surprind Universitatea Danubius din perspectiva responsabilității, transparenței și posibilității de a fi susținute, dinamismului, entuziasmului, participării și incluziunii.
Mesajul final către întreaga comunitate academică Danubius este mai mult un îndemn de a scrie împreună o pagină nouă, construind o Universitate modernă și tânără care se hrănește, este călăuzită și stimulată de vechile tradiții, o organizație cu coloană vertebrală, care evită să se pună pe sine în centrul lucrurilor și ăși asumă un rol proactiv pentru susținerea culturală a comunității noastre, a tinerilor, a rețelei antreprenoriale și a instituțiilor.
„Voi fi Rectorul care aș vrea să fiu, pentru că Rectorul care aș vrea să fiu nu este separat de persoana care sunt”.
Andy Pușcă
miercuri, 15 februarie 2012
Analiști: România ar putea reintra în recesiune
Sursa: The Money Channel| Publicat: 15 Feb 2012, 17:23 | Actualizat: 15 Feb 2012, 18:25
România ar putea anunţa, la finele lunii martie, reintrarea în recesiune, afirmă analiştii economici. Asta în condiţiile în care, după declinul economic din ultimul trimestru din 2011, primele trei luni din acest an vor accentua căderea.
Economia a paralizat din cauza vremii nefavorabile.
România ar putea anunţa, la finele lunii martie, reintrarea în recesiune, afirmă analiştii economici. Asta în condiţiile în care, după declinul economic din ultimul trimestru din 2011, primele trei luni din acest an vor accentua căderea. Economia a paralizat din cauza vremii nefavorabile.
Economistul Mircea Coşea afirmă că vremea nefavorabilă va afecta în mod semnificativ evoluţia PIB-ului din primul trimestru.
Potrivit economistului Ionel Blănculescu, principalul vinovat pentru căderea economică din primul trimestru este statul care nu a luat măsurile necesare pentru a evita blocajul datorat ninsorilor.
Analistul Dragoş Cabat este ceva mai optimist. El se asteapta ca pe ansamblul anului 2012, Romania sa inregistreze un avans economic de 1,5%, ca urmare a revenirii investitorilor.
Guvernul a estimat pentru acest an o crestere economica de 2,5%.
România ar putea anunţa, la finele lunii martie, reintrarea în recesiune, afirmă analiştii economici. Asta în condiţiile în care, după declinul economic din ultimul trimestru din 2011, primele trei luni din acest an vor accentua căderea.
Economia a paralizat din cauza vremii nefavorabile.
România ar putea anunţa, la finele lunii martie, reintrarea în recesiune, afirmă analiştii economici. Asta în condiţiile în care, după declinul economic din ultimul trimestru din 2011, primele trei luni din acest an vor accentua căderea. Economia a paralizat din cauza vremii nefavorabile.
Economistul Mircea Coşea afirmă că vremea nefavorabilă va afecta în mod semnificativ evoluţia PIB-ului din primul trimestru.
Potrivit economistului Ionel Blănculescu, principalul vinovat pentru căderea economică din primul trimestru este statul care nu a luat măsurile necesare pentru a evita blocajul datorat ninsorilor.
Analistul Dragoş Cabat este ceva mai optimist. El se asteapta ca pe ansamblul anului 2012, Romania sa inregistreze un avans economic de 1,5%, ca urmare a revenirii investitorilor.
Guvernul a estimat pentru acest an o crestere economica de 2,5%.
Geoană, despre candidaturile USL la locale: Va fi ca pe Titanic, se vor bate pe bărcile de salvare!
Geoană, despre candidaturile USL la locale: Va fi ca pe Titanic, se vor bate pe bărcile de salvare!
15 feb 2012, 18:25 | Actualizat (acum 0 min)
REALITATEA.NET Fostul lider PSD Mircea Geoană vorbeşte, într-un interviu acordat Deutsche Welle, despre apropiata campanie electorală şi anticipează ca USL va avea "o problemă amplificată la cub" în desemnarea candidaţilor comuni, în condiţiile în care trei partide se vor bate pe doar 40.000 locuri. Geoană spune că cei care se vor trezi în afara jocului vor migra către alte formaţiuni: "Va fi ca pe titanic, când se vor bate pe bărcile de salvare".
\Mircea Geoană spune că membrii USL se vor bate pe candidaturi ca naufragiaţii de pe Titanic pe bărcile de salvare.
Întrebat dacă există posibilitatea ca, în următoarele luni, personaje semnificative din PSD să părăsească partidul, Mircea Geoană a precizat: "Partidele au intrat intr-o logica electorala. Cunosc bine PSD, cu bune si cu rele. Exista o dorinta fireasca de incolonare pentru un succes electoral. Insa perioada desemnarilor de candidati este extraordinar de agitata in viata oricarui partid. Daca se va merge pe o lista comuna, cum am auzit ca a spus domnul Ponta, asta inseamna ca trei partide – PSD, PNL si PC – vor avea o problema amplificata la cub cu aceasta tensiune a desemnarii de candidati", spune fostul preşedinte al PSD.
Potrivit lui Geoană, multi dintre cei care si-ar fi dorit sa candideze "se vor trezi in afara jocului". "Si aici exista riscul, din perspectiva PSD sau USL, caci e o oportunitate din perspectiva altora, ca foarte multa resursa umana eligibila sa se exprime diferit si sa apara forme de migrare. Este un astfel de risc extrem de mare pana in alegerile locale. Ca sa aiba o lista completa pentru alegerile locale, un partid mare are nevoie de 42.000 de candidaturi, dintre care eligibile sunt 30%. Inchipuiti-va ce va insemna ca, in loc sa ai 40.000 de psd-isti, 40.000 de liberali, va trebui sa pui 40.000 cu totii. Va fi ca pe Titanic, cand se vor bate pe barcile de salvare", a conchis Geoană.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/geoana-despre-candidaturile-usl-la-locale-va-fi-ca-pe-titanic-se-vor-bate-pe-barcile-de-salvare_914115.html#ixzz1mTCizHxe
15 feb 2012, 18:25 | Actualizat (acum 0 min)
REALITATEA.NET Fostul lider PSD Mircea Geoană vorbeşte, într-un interviu acordat Deutsche Welle, despre apropiata campanie electorală şi anticipează ca USL va avea "o problemă amplificată la cub" în desemnarea candidaţilor comuni, în condiţiile în care trei partide se vor bate pe doar 40.000 locuri. Geoană spune că cei care se vor trezi în afara jocului vor migra către alte formaţiuni: "Va fi ca pe titanic, când se vor bate pe bărcile de salvare".
\Mircea Geoană spune că membrii USL se vor bate pe candidaturi ca naufragiaţii de pe Titanic pe bărcile de salvare.
Întrebat dacă există posibilitatea ca, în următoarele luni, personaje semnificative din PSD să părăsească partidul, Mircea Geoană a precizat: "Partidele au intrat intr-o logica electorala. Cunosc bine PSD, cu bune si cu rele. Exista o dorinta fireasca de incolonare pentru un succes electoral. Insa perioada desemnarilor de candidati este extraordinar de agitata in viata oricarui partid. Daca se va merge pe o lista comuna, cum am auzit ca a spus domnul Ponta, asta inseamna ca trei partide – PSD, PNL si PC – vor avea o problema amplificata la cub cu aceasta tensiune a desemnarii de candidati", spune fostul preşedinte al PSD.
Potrivit lui Geoană, multi dintre cei care si-ar fi dorit sa candideze "se vor trezi in afara jocului". "Si aici exista riscul, din perspectiva PSD sau USL, caci e o oportunitate din perspectiva altora, ca foarte multa resursa umana eligibila sa se exprime diferit si sa apara forme de migrare. Este un astfel de risc extrem de mare pana in alegerile locale. Ca sa aiba o lista completa pentru alegerile locale, un partid mare are nevoie de 42.000 de candidaturi, dintre care eligibile sunt 30%. Inchipuiti-va ce va insemna ca, in loc sa ai 40.000 de psd-isti, 40.000 de liberali, va trebui sa pui 40.000 cu totii. Va fi ca pe Titanic, cand se vor bate pe barcile de salvare", a conchis Geoană.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/geoana-despre-candidaturile-usl-la-locale-va-fi-ca-pe-titanic-se-vor-bate-pe-barcile-de-salvare_914115.html#ixzz1mTCizHxe
marți, 14 februarie 2012
Stratfor Jihadist Opportunities in Syria
Jihadist Opportunities in Syria
By Kamran Bokhari | February 14, 2012
In an eight-minute video clip titled "Onward, Lions of Syria" disseminated on the Internet Feb. 12, al Qaeda chief Ayman al-Zawahiri expressed al Qaeda's support for the popular unrest in Syria. In it, al-Zawahiri urged Muslims in Turkey, Iraq, Lebanon and Jordan to aid the Syrian rebels battling Damascus. The statement comes just days after a McClatchy report quoted unnamed American intelligence officials as saying that the Iraqi node of the global jihadist network carried out two attacks against Syrian intelligence facilities in Damascus, while Iraqi Deputy Interior Minister Adnan al-Assadi said in a recent interview with AFP that Iraqi jihadists were moving fighters and weapons into neighboring Syria.
Al Qaeda's long-term goal has been to oust Arab governments to facilitate the return of a transnational caliphate. Its tactics have involved mainly terrorism intended to cause U.S. intervention in the region. Al Qaeda has hoped such interventions would in turn incite popular uprisings that would bring down the Arab regimes, opening the way for the jihadists to eventually take power. But the jihadist network's efforts have failed and they have remained a marginal player in the Arab world. By addressing Syria, al Qaeda hopes to tap into the past year of Arab unrest, a movement in which it played little to no part.
The region's regimes have been on the defensive due to the rise of political Islamism, growing public disillusionment and the sectarian Sunni-Shiite split, though foreign military intervention has been required to actually topple them, as we saw in Libya. Growing uncertainty in the region and the gradual weakening of these regimes gives jihadists an opportunity to reassert their relevance. Al-Zawahiri's statement, however, represents a continuation of the central leadership's inability to do more than issue taped statements from its Pakistani hideouts, much less engage in strategic planning.
Jihadists and the Middle East Unrest
Al Qaeda's extreme transnational agenda always has had limited appeal to the Arab masses. Popular unrest in Arab countries and the empowerment of political Islamists via elections in Egypt and Tunisia have underscored the jihadists' irrelevance to societies in the Islamic world. The jihadists have failed to oust a sitting government anywhere in the Islamic world, even in Afghanistan, where the Taliban's rise to power in the mid-1990s occurred in a power vacuum. Recognizing their limitations, jihadists have focused on conducting attacks intended to create crises within target countries and in those countries' external relations -- as is the case in Pakistan and Yemen. The jihadist hope has been to create enough disorder that they would eventually be able to seize power.
This approach has proved difficult because Arab governments (despite their weaknesses) have been resilient and societal fragmentation has not worked to the advantage of jihadists. A second option has been to try to take advantage of power vacuums that were created by other forces. Iraq presented one such opportunity when U.S. forces ousted the Baathist regime in 2003, allowing for the emergence of al Qaeda's then-most active node. In Iraq, the country's Shiite majority posed a daunting obstacle to the jihadists even before the jihadists alienated their Iraqi Sunni allies to the point that they began siding with the Americans, which led to a degradation of the jihadist network in Iraq. By contrast, post-Gadhafi Libya, with its proliferation of militias -- some of which have both Islamist and jihadist tendencies -- could become a more welcoming place for jihadists. But even if Libya were to descend into Islamist militancy, geography would most likely prevent it from spreading too far beyond Libya's borders.
However, given Syria's strategic location at the crossroads of so many key geopolitical fault lines, the meltdown of the Syrian state could easily result in a regional conflict. Most stakeholders oppose foreign military intervention in Syria for this very reason. Many states are eyeing the strategic goal of weakening Iran geopolitically through the ouster of the Alawite regime in Syria, but even that prospect may not be enough to offset the potential costs.
Jihadists' Prospects in Syria
With or without foreign intervention, jihadists in the region have ample room for maneuver in Syria. The most significant regional jihadist presence lies across the Syrian border in Iraq. These forces benefited from Damascus' decision to back Sunni insurgents from 2003 to 2007. The consolidation of Shiite power in Iraq greatly weakened these forces. Now that Syria is unraveling and armed resistance to the regime is shaping up, the jihadist flow is reversing direction, with jihadists now entering Syria from Iraq.
Al Qaeda in Iraq sought to channel Sunni disenfranchisement at the hands of the Shia, but now the group is looking to help Syrian Sunnis empower themselves at the expense of the Iranian-backed Alawites. Jihadist forces within striking distance of Syria are likely trying to exploit the unpopularity of the Alawite regime among Sunnis as a way to gain a foothold in Syria.
The level of factionalization among the Syrian rebels works to the advantage of jihadists. Just as Iraq's Sunni tribal forces, Islamists and Baathists cooperated with the jihadists against U.S troops and the country's new Shia-dominated security forces, many elements within Syria's Sunni population would be willing to align with jihadists given the constraints they face in battling the well-armed Alawite-dominated Syrian military.
Complicating matters, the Syrian intelligence apparatus has long cultivated ties with jihadists to insulate Damascus from jihadist attacks and to use jihadists in proxy wars with Syria's neighbors. As the state gets more and more embroiled in the internal conflict and the intelligence apparatus gets bogged down with rising distractions at home, these jihadist elements who have been on the payroll of Syrian intelligence can turn against their former handlers along the lines of what has happened in Pakistan and Yemen.
In addition to the jihadists based in Iraq and those who have long worked with the Syrian regime, neighboring Jordan and Lebanon host jihadist forces that also see opportunities in the Syrian unrest. Saudi Arabia also has Sunni militants angered by the killing of Sunnis at the hands of what they call the "infidel" Alawite regime. Just as the Saudis redirected their own jihadists toward fighting in Iraq instead of Saudi Arabia, Riyadh could encourage jihadist non-state actors to fight in Syria. A recent fatwa from a number of top Sunni religious scholars (including some prominent Saudis) forbidding membership in the Syrian security forces would help in this regard.
Regional stakeholders are reluctant to see foreign military intervention, leaving the option of covert support in the form of supplying weapons to the Syrian rebels. Jihadists can be expected to make use of such covert support as they work to insert themselves in Syria. Even if weapons aren't intended for jihadists, the increased flow of weapons and training into Syria provide an additional opportunity for jihadists to build on this support by offering more battle-hardened experience to a still disorganized armed resistance.
But while neither the domestic opponents of the Syrian regime nor the international stakeholders have an interest in seeing Syria collapse into sectarian conflict, jihadists want just that. As in Iraq, we could see bombings against Alawites and other non-Sunni groups, including Iranian and Hezbollah targets. This could be extended to attacks in Lebanon in an attempt to stoke a regional sectarian conflict.
The jihadists could well succeed in sparking a regional sectarian conflict that would involve multiple state and non-state actors and would see Iran and Saudi Arabia locked in an intense proxy war. Western or Israeli involvement in the conflict would please the jihadists even more.
It is therefore in the jihadists' interest to thwart a negotiated settlement in Syria. Though it is still unclear who was responsible for the Dec. 23, 2011, and Jan. 6 suicide attacks targeting Syrian intelligence, they served the jihadists' purpose as they forced the regime to crack down even harder on opponents (both armed and unarmed).
As the rebels and their supporters respond in kind, the jihadists can thus instigate a cycle of violence leading to an intensely polarized environment. The net result of such a process could be a meltdown of the Syrian state and the rise of multiple armed factions, including jihadists.
The collapse of the Syrian state in turn would allow the jihadists a wide arena in which to operate, stretching from Lebanon to Iraq and putting them very close to Jordan, Israel and the Palestinian territories -- the best theater a jihadist could ask for. However, the nature of their capabilities, which will determine the extent of damage they can cause in the Levant and the surrounding area, remains unclear.
It is by no means inevitable that jihadists will flourish in Syria and use it as a launching pad to undermine regional security. The Syrian state is still very much holding, and rebel forces remain divided and do not appear capable of serious advances against the government.
The Risk of Regional Sectarian War
The Syrian upheaval takes place at a time of heightened geopolitical and sectarian tensions in the region, where Iran and its largely Arab Shiite allies are seeking to make inroads into the largely Sunni Arab countries.
For Tehran and its main non-state proxy, the Lebanese Shiite Islamist group Hezbollah, the survival of an Alawite regime in Syria that owes its survival to Iran is critical. Tehran and Hezbollah both have a military presence in Syria, which is assisting Damascus in its efforts to contain the uprising. This is a major cause of concern for international stakeholders, especially Saudi Arabia. Riyadh is the regional player most enthusiastic about seeing regime change in Syria to counter the threat from Iran.
For its part, the Iranian-aligned government in Iraq has a strong incentive to make sure that jihadists in Iraq are not able to relocate to Syria. Baghdad knows all too well that a collapse of the Syrian regime would lead to a revival of Sunni resistance against the Shia, the last thing the Iraqi Shia wish to see.
The United States and Turkey want to ensure that al Qaeda is unable to hijack the Syrian uprising. But neither Washington nor Ankara has the tools to ensure that jihadists don't make their way through Syria's borders with Iraq, Jordan, and Lebanon. The Saudis share this viewpoint, but because they are somewhat insulated they would not mind just enough chaos to bring down the Syrian regime, the closest Arab ally of Iran.
Jordan is already deeply fearful of the fallout from Syria while it deals with growing unrest at home, and has a strong interest in making sure Islamist militants on its soil do not use enter the Syrian conflict. Meanwhile, Lebanon could descend into sectarian strife, especially as the Syrian state's ability to maintain control there erodes, the Saudis see an opportunity and the Iranians feel their position becoming vulnerable.
Just how the many moving parts in this dynamic interact will determine the extent to which Syria and its environs become a jihadist playground. A potential collapse of the Syrian state greatly increases the risk of a regional sectarian war that al Qaeda could greatly benefit from. The challenge for those seeking regime change in Syria is thus how to rid the country of Iranian influence while not opening the door to transnational jihadism.
By Kamran Bokhari | February 14, 2012
In an eight-minute video clip titled "Onward, Lions of Syria" disseminated on the Internet Feb. 12, al Qaeda chief Ayman al-Zawahiri expressed al Qaeda's support for the popular unrest in Syria. In it, al-Zawahiri urged Muslims in Turkey, Iraq, Lebanon and Jordan to aid the Syrian rebels battling Damascus. The statement comes just days after a McClatchy report quoted unnamed American intelligence officials as saying that the Iraqi node of the global jihadist network carried out two attacks against Syrian intelligence facilities in Damascus, while Iraqi Deputy Interior Minister Adnan al-Assadi said in a recent interview with AFP that Iraqi jihadists were moving fighters and weapons into neighboring Syria.
Al Qaeda's long-term goal has been to oust Arab governments to facilitate the return of a transnational caliphate. Its tactics have involved mainly terrorism intended to cause U.S. intervention in the region. Al Qaeda has hoped such interventions would in turn incite popular uprisings that would bring down the Arab regimes, opening the way for the jihadists to eventually take power. But the jihadist network's efforts have failed and they have remained a marginal player in the Arab world. By addressing Syria, al Qaeda hopes to tap into the past year of Arab unrest, a movement in which it played little to no part.
The region's regimes have been on the defensive due to the rise of political Islamism, growing public disillusionment and the sectarian Sunni-Shiite split, though foreign military intervention has been required to actually topple them, as we saw in Libya. Growing uncertainty in the region and the gradual weakening of these regimes gives jihadists an opportunity to reassert their relevance. Al-Zawahiri's statement, however, represents a continuation of the central leadership's inability to do more than issue taped statements from its Pakistani hideouts, much less engage in strategic planning.
Jihadists and the Middle East Unrest
Al Qaeda's extreme transnational agenda always has had limited appeal to the Arab masses. Popular unrest in Arab countries and the empowerment of political Islamists via elections in Egypt and Tunisia have underscored the jihadists' irrelevance to societies in the Islamic world. The jihadists have failed to oust a sitting government anywhere in the Islamic world, even in Afghanistan, where the Taliban's rise to power in the mid-1990s occurred in a power vacuum. Recognizing their limitations, jihadists have focused on conducting attacks intended to create crises within target countries and in those countries' external relations -- as is the case in Pakistan and Yemen. The jihadist hope has been to create enough disorder that they would eventually be able to seize power.
This approach has proved difficult because Arab governments (despite their weaknesses) have been resilient and societal fragmentation has not worked to the advantage of jihadists. A second option has been to try to take advantage of power vacuums that were created by other forces. Iraq presented one such opportunity when U.S. forces ousted the Baathist regime in 2003, allowing for the emergence of al Qaeda's then-most active node. In Iraq, the country's Shiite majority posed a daunting obstacle to the jihadists even before the jihadists alienated their Iraqi Sunni allies to the point that they began siding with the Americans, which led to a degradation of the jihadist network in Iraq. By contrast, post-Gadhafi Libya, with its proliferation of militias -- some of which have both Islamist and jihadist tendencies -- could become a more welcoming place for jihadists. But even if Libya were to descend into Islamist militancy, geography would most likely prevent it from spreading too far beyond Libya's borders.
However, given Syria's strategic location at the crossroads of so many key geopolitical fault lines, the meltdown of the Syrian state could easily result in a regional conflict. Most stakeholders oppose foreign military intervention in Syria for this very reason. Many states are eyeing the strategic goal of weakening Iran geopolitically through the ouster of the Alawite regime in Syria, but even that prospect may not be enough to offset the potential costs.
Jihadists' Prospects in Syria
With or without foreign intervention, jihadists in the region have ample room for maneuver in Syria. The most significant regional jihadist presence lies across the Syrian border in Iraq. These forces benefited from Damascus' decision to back Sunni insurgents from 2003 to 2007. The consolidation of Shiite power in Iraq greatly weakened these forces. Now that Syria is unraveling and armed resistance to the regime is shaping up, the jihadist flow is reversing direction, with jihadists now entering Syria from Iraq.
Al Qaeda in Iraq sought to channel Sunni disenfranchisement at the hands of the Shia, but now the group is looking to help Syrian Sunnis empower themselves at the expense of the Iranian-backed Alawites. Jihadist forces within striking distance of Syria are likely trying to exploit the unpopularity of the Alawite regime among Sunnis as a way to gain a foothold in Syria.
The level of factionalization among the Syrian rebels works to the advantage of jihadists. Just as Iraq's Sunni tribal forces, Islamists and Baathists cooperated with the jihadists against U.S troops and the country's new Shia-dominated security forces, many elements within Syria's Sunni population would be willing to align with jihadists given the constraints they face in battling the well-armed Alawite-dominated Syrian military.
Complicating matters, the Syrian intelligence apparatus has long cultivated ties with jihadists to insulate Damascus from jihadist attacks and to use jihadists in proxy wars with Syria's neighbors. As the state gets more and more embroiled in the internal conflict and the intelligence apparatus gets bogged down with rising distractions at home, these jihadist elements who have been on the payroll of Syrian intelligence can turn against their former handlers along the lines of what has happened in Pakistan and Yemen.
In addition to the jihadists based in Iraq and those who have long worked with the Syrian regime, neighboring Jordan and Lebanon host jihadist forces that also see opportunities in the Syrian unrest. Saudi Arabia also has Sunni militants angered by the killing of Sunnis at the hands of what they call the "infidel" Alawite regime. Just as the Saudis redirected their own jihadists toward fighting in Iraq instead of Saudi Arabia, Riyadh could encourage jihadist non-state actors to fight in Syria. A recent fatwa from a number of top Sunni religious scholars (including some prominent Saudis) forbidding membership in the Syrian security forces would help in this regard.
Regional stakeholders are reluctant to see foreign military intervention, leaving the option of covert support in the form of supplying weapons to the Syrian rebels. Jihadists can be expected to make use of such covert support as they work to insert themselves in Syria. Even if weapons aren't intended for jihadists, the increased flow of weapons and training into Syria provide an additional opportunity for jihadists to build on this support by offering more battle-hardened experience to a still disorganized armed resistance.
But while neither the domestic opponents of the Syrian regime nor the international stakeholders have an interest in seeing Syria collapse into sectarian conflict, jihadists want just that. As in Iraq, we could see bombings against Alawites and other non-Sunni groups, including Iranian and Hezbollah targets. This could be extended to attacks in Lebanon in an attempt to stoke a regional sectarian conflict.
The jihadists could well succeed in sparking a regional sectarian conflict that would involve multiple state and non-state actors and would see Iran and Saudi Arabia locked in an intense proxy war. Western or Israeli involvement in the conflict would please the jihadists even more.
It is therefore in the jihadists' interest to thwart a negotiated settlement in Syria. Though it is still unclear who was responsible for the Dec. 23, 2011, and Jan. 6 suicide attacks targeting Syrian intelligence, they served the jihadists' purpose as they forced the regime to crack down even harder on opponents (both armed and unarmed).
As the rebels and their supporters respond in kind, the jihadists can thus instigate a cycle of violence leading to an intensely polarized environment. The net result of such a process could be a meltdown of the Syrian state and the rise of multiple armed factions, including jihadists.
The collapse of the Syrian state in turn would allow the jihadists a wide arena in which to operate, stretching from Lebanon to Iraq and putting them very close to Jordan, Israel and the Palestinian territories -- the best theater a jihadist could ask for. However, the nature of their capabilities, which will determine the extent of damage they can cause in the Levant and the surrounding area, remains unclear.
It is by no means inevitable that jihadists will flourish in Syria and use it as a launching pad to undermine regional security. The Syrian state is still very much holding, and rebel forces remain divided and do not appear capable of serious advances against the government.
The Risk of Regional Sectarian War
The Syrian upheaval takes place at a time of heightened geopolitical and sectarian tensions in the region, where Iran and its largely Arab Shiite allies are seeking to make inroads into the largely Sunni Arab countries.
For Tehran and its main non-state proxy, the Lebanese Shiite Islamist group Hezbollah, the survival of an Alawite regime in Syria that owes its survival to Iran is critical. Tehran and Hezbollah both have a military presence in Syria, which is assisting Damascus in its efforts to contain the uprising. This is a major cause of concern for international stakeholders, especially Saudi Arabia. Riyadh is the regional player most enthusiastic about seeing regime change in Syria to counter the threat from Iran.
For its part, the Iranian-aligned government in Iraq has a strong incentive to make sure that jihadists in Iraq are not able to relocate to Syria. Baghdad knows all too well that a collapse of the Syrian regime would lead to a revival of Sunni resistance against the Shia, the last thing the Iraqi Shia wish to see.
The United States and Turkey want to ensure that al Qaeda is unable to hijack the Syrian uprising. But neither Washington nor Ankara has the tools to ensure that jihadists don't make their way through Syria's borders with Iraq, Jordan, and Lebanon. The Saudis share this viewpoint, but because they are somewhat insulated they would not mind just enough chaos to bring down the Syrian regime, the closest Arab ally of Iran.
Jordan is already deeply fearful of the fallout from Syria while it deals with growing unrest at home, and has a strong interest in making sure Islamist militants on its soil do not use enter the Syrian conflict. Meanwhile, Lebanon could descend into sectarian strife, especially as the Syrian state's ability to maintain control there erodes, the Saudis see an opportunity and the Iranians feel their position becoming vulnerable.
Just how the many moving parts in this dynamic interact will determine the extent to which Syria and its environs become a jihadist playground. A potential collapse of the Syrian state greatly increases the risk of a regional sectarian war that al Qaeda could greatly benefit from. The challenge for those seeking regime change in Syria is thus how to rid the country of Iranian influence while not opening the door to transnational jihadism.
RT - A Tale of Two Countries: Bahrain and Libya
A Tale of Two Countries: Bahrain and Libya
Published: 15 February, 2012, 00:10
Society-wide, violent social upheavals triggered throughout the Muslim World were dubbed an “Arab Spring” by the Western governments. But when comparing Libya and Bahrain, the full force of US and European double-standards become flagrantly evident.
A year ago, two Muslim countries – Bahrain and Libya – went into “Arab-Spring” mode. Revolt in Bahrain, a country aligned with Western interests, began February 14, 2011. The next day, a revolt followed by war and invasion was unleashed on Muammar Gaddafi’s Libya, a sovereign country not aligned with foreign interests.
The question here is: Why were Libya and its leadership so utterly overrun, bombed and murdered by the Western powers using the deceitful UN Resolution 1973 and NATO forces, while Bahrain was meted out soft treatment based on Western understanding, patience and goodwill?
First and foremost, both Bahrain and Libya literally float on OIL.Naturally, the UK, US and French governments – and the boys financing them at ExxonMobil, Texaco, BP, Shell, Total, ENI, Elf, Chevron – will swear time and again that oil has nothing to do with all of this. That all they want is to see Arabs enjoy “democracy,” “human rights” and “free trade…”!!
The Case of Bahrain
Run by a king – Shaikh Hamad bin Isa Al Khalifa – and his uncle, Prime Minister Shaikh Khalifa bin Salman Al Khalifa, the government (almost all manned by the Al Khalifa family) immediately cracked down on protesters with tremendous violence. So much so, that a month later (March 2011) Saudi Arabia and United Arab Emirates sent in troops to “restore order”… so the US could smile again.
More torture; more bloodletting.An independent report issued last November by the Bahrain Independent Commission of Inquiry concluded that the government systematically tortures prisoners, commits gross human rights violations and refuses to allow international human rights organizations into the country.Somehow, that never seems to bother the Obamas, Camerons and Sarkozys of the world.At one point it got so bad that Obama sent his then-Secretary of Defense Robert Gates to Bahrain to see what was up.
Question: Why send the Pentagon boss and not, for example, Secretary of State Hilary Clinton, who in mid-March 2011 visited Tunisia and Egypt to ensure those countries installed “the kind of democracy we want to see”?
Answer: Because Bahrain is home to US Naval Forces Central Command’s Fifth Fleet.
So, dear King and PM Al Khalifas: take your time, clobber as many protesters as you need, get your act right, and please make sure our fleet is safe and sound and happy.End of story.
The Case of Libya
Libya was run by a long-governing, popular revolutionary leader – Muammar Gaddafi – who in the last decade of his rule, had begun to re-approach Western Powers, and was implementing a gradual (too gradual!) succession, transferring power to his well-educated and articulate elder son, Saif-al-Islam.
Gaddafi even organized meetings and summits with EU partners, in one of which – an Arab League Summit in his home-town Sirte in September 2010 – Italian PM Silvio Berlusconi even kissed Gaddafi’s ring, Mafia-style!
But all of that came too late. The Gaddafis made the worst mistake any sovereign country can make nowadays: they trusted the Western Powers.Huge lesson there!
Contrary to Bahrain, which houses US Naval forces; or Egypt, which is aligned to Israeli geopolitical interests; or Saudi Arabia, Kuwait, Qatar and UAE, which are playing fields for Western oil companies, Gaddafi’s Libya kept its oil revenues for the Libyan people. They ran a central bank totally independent of the US Fed, Goldman Sachs, European Central Bank, JPMorganChase, HSBC…
They even planned to introduce a gold currency – the Gold Dinar with real intrinsic value – to trade North African oil, which would have swept aside the US Dollar and Euro funny-money paper currencies that have been hugely eroded by the bail-out of the Mega-Bankers running the US, UK and EU, as the Chinese understand so well… In other words, Libya was a sovereign country.
To add insult to injury, once the uprising began a year ago, Gaddafi immediately accused one of the West’s favorite sons: Osama bin Laden and al-Qaeda! It seems the Western media forgot to tell you that the very first country that requested that Interpol issue an international arrest warrant against Osama was… Libya!!
Yes! Gaddafi ordered that, after Osama and his CIA-trained al-Qaeda boys murdered several Germans in Libya in 1998 (only SkyNews seems to have briefly mentioned this on May 2, 2011).
That was long before all the “al-Qaeda bombed our embassies in Kenya and Sudan, blew up the USS Cole, and did 9/11” rhetoric.
Quite embarrassing for the US, UK and Israel!Particularly now that Al-Qaeda is joining forces with Syrian “freedom fighters.” Ah… one can almost see them fighting shoulder-to-shoulder with John McCain and Joe Lieberman, who recently called for the US to “arm Syrian rebels.”
Funny world, isn’t it? All these violent revolts, bombs, civil wars, invasions and murders done in the name of “democracy” and “freedom,” where the Western Powers and their media tell us in glittering lights who are the “good guys” and who the “bad guys” …but, are the Arab people better off today than a year ago?
Are Bahrainis and Egyptians happier today? Are Libyans, Syrians, and Yemenis better off today? Did the “Arab Spring” reach Palestine?Is there more peace, sovereignty and true democracy in the region?
Take a second look at what’s happening in the Middle East and the world; think with your brain and not with the Global Power Masters' – and maybe then things will start looking mighty different!
Adrian Salbuchi for RT
Adrian Salbuchi is a political analyst, author, speaker and radio/TV commentator in Argentina. www.asalbuchi.com.ar
The statements, views and opinions expressed in the story are solely those of the author and do not necessarily represent those of RT.
Published: 15 February, 2012, 00:10
Society-wide, violent social upheavals triggered throughout the Muslim World were dubbed an “Arab Spring” by the Western governments. But when comparing Libya and Bahrain, the full force of US and European double-standards become flagrantly evident.
A year ago, two Muslim countries – Bahrain and Libya – went into “Arab-Spring” mode. Revolt in Bahrain, a country aligned with Western interests, began February 14, 2011. The next day, a revolt followed by war and invasion was unleashed on Muammar Gaddafi’s Libya, a sovereign country not aligned with foreign interests.
The question here is: Why were Libya and its leadership so utterly overrun, bombed and murdered by the Western powers using the deceitful UN Resolution 1973 and NATO forces, while Bahrain was meted out soft treatment based on Western understanding, patience and goodwill?
First and foremost, both Bahrain and Libya literally float on OIL.Naturally, the UK, US and French governments – and the boys financing them at ExxonMobil, Texaco, BP, Shell, Total, ENI, Elf, Chevron – will swear time and again that oil has nothing to do with all of this. That all they want is to see Arabs enjoy “democracy,” “human rights” and “free trade…”!!
The Case of Bahrain
Run by a king – Shaikh Hamad bin Isa Al Khalifa – and his uncle, Prime Minister Shaikh Khalifa bin Salman Al Khalifa, the government (almost all manned by the Al Khalifa family) immediately cracked down on protesters with tremendous violence. So much so, that a month later (March 2011) Saudi Arabia and United Arab Emirates sent in troops to “restore order”… so the US could smile again.
More torture; more bloodletting.An independent report issued last November by the Bahrain Independent Commission of Inquiry concluded that the government systematically tortures prisoners, commits gross human rights violations and refuses to allow international human rights organizations into the country.Somehow, that never seems to bother the Obamas, Camerons and Sarkozys of the world.At one point it got so bad that Obama sent his then-Secretary of Defense Robert Gates to Bahrain to see what was up.
Question: Why send the Pentagon boss and not, for example, Secretary of State Hilary Clinton, who in mid-March 2011 visited Tunisia and Egypt to ensure those countries installed “the kind of democracy we want to see”?
Answer: Because Bahrain is home to US Naval Forces Central Command’s Fifth Fleet.
So, dear King and PM Al Khalifas: take your time, clobber as many protesters as you need, get your act right, and please make sure our fleet is safe and sound and happy.End of story.
The Case of Libya
Libya was run by a long-governing, popular revolutionary leader – Muammar Gaddafi – who in the last decade of his rule, had begun to re-approach Western Powers, and was implementing a gradual (too gradual!) succession, transferring power to his well-educated and articulate elder son, Saif-al-Islam.
Gaddafi even organized meetings and summits with EU partners, in one of which – an Arab League Summit in his home-town Sirte in September 2010 – Italian PM Silvio Berlusconi even kissed Gaddafi’s ring, Mafia-style!
But all of that came too late. The Gaddafis made the worst mistake any sovereign country can make nowadays: they trusted the Western Powers.Huge lesson there!
Contrary to Bahrain, which houses US Naval forces; or Egypt, which is aligned to Israeli geopolitical interests; or Saudi Arabia, Kuwait, Qatar and UAE, which are playing fields for Western oil companies, Gaddafi’s Libya kept its oil revenues for the Libyan people. They ran a central bank totally independent of the US Fed, Goldman Sachs, European Central Bank, JPMorganChase, HSBC…
They even planned to introduce a gold currency – the Gold Dinar with real intrinsic value – to trade North African oil, which would have swept aside the US Dollar and Euro funny-money paper currencies that have been hugely eroded by the bail-out of the Mega-Bankers running the US, UK and EU, as the Chinese understand so well… In other words, Libya was a sovereign country.
To add insult to injury, once the uprising began a year ago, Gaddafi immediately accused one of the West’s favorite sons: Osama bin Laden and al-Qaeda! It seems the Western media forgot to tell you that the very first country that requested that Interpol issue an international arrest warrant against Osama was… Libya!!
Yes! Gaddafi ordered that, after Osama and his CIA-trained al-Qaeda boys murdered several Germans in Libya in 1998 (only SkyNews seems to have briefly mentioned this on May 2, 2011).
That was long before all the “al-Qaeda bombed our embassies in Kenya and Sudan, blew up the USS Cole, and did 9/11” rhetoric.
Quite embarrassing for the US, UK and Israel!Particularly now that Al-Qaeda is joining forces with Syrian “freedom fighters.” Ah… one can almost see them fighting shoulder-to-shoulder with John McCain and Joe Lieberman, who recently called for the US to “arm Syrian rebels.”
Funny world, isn’t it? All these violent revolts, bombs, civil wars, invasions and murders done in the name of “democracy” and “freedom,” where the Western Powers and their media tell us in glittering lights who are the “good guys” and who the “bad guys” …but, are the Arab people better off today than a year ago?
Are Bahrainis and Egyptians happier today? Are Libyans, Syrians, and Yemenis better off today? Did the “Arab Spring” reach Palestine?Is there more peace, sovereignty and true democracy in the region?
Take a second look at what’s happening in the Middle East and the world; think with your brain and not with the Global Power Masters' – and maybe then things will start looking mighty different!
Adrian Salbuchi for RT
Adrian Salbuchi is a political analyst, author, speaker and radio/TV commentator in Argentina. www.asalbuchi.com.ar
The statements, views and opinions expressed in the story are solely those of the author and do not necessarily represent those of RT.
Emil Boc apune politic, ii raman nemuritoare bucile!
Iata ca scriu si eu despre poponeata publica a lui Emil Boc, facuta si devenita publica dupa ce a fost expusa ochiului national la emisiunea hidrocefala a lui Dan Capatos.De ce? De unde se trag astfel de surprize si de ce? Emil Boc, ca si Adrian Nastase pe cand nu mai era premier, are o aura de specialist si de cunoscator ale treburilor tarii, cu priza teribila la fetele cu microfon dornice sa surprinda pe moment orice opinie a unei iluzorii autoritati.
Pe cand pierduse alegerile si urma sa il asmuta pe Mircea Geoana importiva lui Nea Nelu, cu Traian Basescu deja presedinte instalat, Adrian Nastase ramasese persoana media cea mai solicitata, cunoscator intru ale tarii si bun comunicator incat ii eclipsa,tot media, si pe nou debarcat Ion Iliescu si noul instalat Traian Basescu, incat lor nu le dadea nimeni importanta.
Ori Iliescu isi dorea partidul inapoi si avea nevoie de media ca sa ii transmita semnalele de lider iar Baselu isi dorea audienta ca sef nou de stat care avea nevoie sa fie perceput ca atare. Nu le aveau nici unul dintre ei, pentru ca Adrian Nastase era citat mai in fiecare pagina de ziar care se tiparea la vremea aceea si blogul nu devenise inca un instrument redutabil.
Si uite ca asa a aparut diversiunea hayssamica a jurnalistilor prinsi si eliberati de presedinte, un fel de 9/11 la scara romaneasca. Ca urmare, Baselu era deja certficat presedinte si nea Nelu avea liber sa revina pe tronul PSD. Mircea Geoana insa..,stim si ne amintim! Jalnic!
Acum: Emil Boc face spume specializate la microfoane explicand presei cum e cu noul guvern si ''da-i si lupta si lupta si da-i''!
Pericol! Mai ales ca premierul nou e crudac, ca oricine nou!Ca in orice inceput!
Si mai e periculos ca Emil Boc sa nu plece de la sefia PDL si are resurse sa poata ramane!
Si atunci!? Pentru ochii multimii hahaitoare, serviciile scot din mansetuta vestonului, poza cu bucile fostului premier practicant de miscare cu greutati!
Pentru ai mai cu monarhia in cap, lovitura de imagine! E recunoscut Paul ca print din Casa Regala, roman vorbitor mai greu de limba, mai putin materna, mai mult paterna si cu pretentii, stipendii, felii si drepturi! Razbunare baseliana? Posibil!
Emil Boc? Deja daca auzi numele lui, te apuca rasul si te gandesti la poponeata lui!
L-au distrus ireparabil! Bucile lui raman in nemurire si asa va fi cunoscut si in manualele de istorie!
Si atunci!? Pentru ochii multimii hahaitoare, serviciile scot din mansetuta vestonului, poza cu bucile fostului premier practicant de miscare cu greutati!
Pentru ai mai cu monarhia in cap, lovitura de imagine! E recunoscut Paul ca print din Casa Regala, roman vorbitor mai greu de limba, mai putin materna, mai mult paterna si cu pretentii, stipendii, felii si drepturi! Razbunare baseliana? Posibil!
Emil Boc? Deja daca auzi numele lui, te apuca rasul si te gandesti la poponeata lui!
L-au distrus ireparabil! Bucile lui raman in nemurire si asa va fi cunoscut si in manualele de istorie!
Gandul.info: Tara de drojdieri
Zi să-i zic pe nume. Sunt precisă că îl ştiţi. E martalogu ăla de la Parlament, lideru lu PDL, care lucrează cu deştu. (Adică, conform la procedurile europene, ai lui votează după cum le arată el deştu). A vorbit ştiinţific. Cică din 74 de victime de cod portocaliu, doar unu a decedat, restu au fost morţi de beţi.
E adevărat, dar parţial greşit. Ştiu io o bătrâna din satul Fulgu de Sus, care s-a curăţat de la o supradoză de etnobotanice. Cum a fost: folclorista s-a dus în grajd, să dea la capră. Că avea o capră de companie. Acolo a prins-o crivăţu. N-a mai ieşit. Două zile a rumegat cânepă (ganja), în a treia a renunţat la tot.
Mai e unu care-a murit de oftică. Iată faptele: a intrat în prăvălie să-şi ia şi el nişte pufuleţi pe caiet. Gestionaru: Să fie-al dreacu care-ţi mai dă pufuleţi pe datorie! Ăla nu s-a lăsat: Mă jur că, după ce ne scoate smurdu din zăpadă, îţi plătesc din urmă! Gestionaru - nu şi nu! A ieşit omu din prăvălie nervos, a făcut doi paşi şi a căzut ca secerat. Astea au fost ultimele lui cuvinte: Huo, haladitule!
Altu a murit de bucurie când a văzut vola.
Unu a murit din greşeală. A fost aşa: stătea de o săptămână în casa, casa la trei metri sub zăpadă. Lumină - nu. Lemne - nu. Lumânări - nu, că tocma arsese ultimul kil. De două zile rămăsese şi fără mâncare, şi fără apă, când i s-a părut că aude o voce: Nea Gheorghe! Nea Gheorghe! Asta l-a pus pe gânduri. Gheorghe era chiar el. A întrebat, mai mult mort decat viu: Cine eşti? Pompierii! A făcut infract mirocardic pe loc.
Altu se uita la televizor. Afară bătea crivăţu, înăuntru - Madam Tatoiu. Distinsa doamnă avea o lopată în mână şi explica la popor de care capăt se ţine. Când s-o înfigă în zăpadă şi să explice cum se procedează la acţiunea de dezăpezire, omu nostru s-a înecat cu un anşoa de oaie şi s-a săvâşit. Bietu de el n-a apucat să se informeze până la capăt. A murit prost.
Pe alţii, i-au omorât drumurile. Alea despre care vorbeşte prefectul de Buzău: "Ştiti unde s-au desfăcut primele căi de acces? Dar nu cu lopata. Prin mers. La cârciumi. I-am arătat şi premierului din maşină, la Săgeata. Primele locaţii unde s-a intrat au fost cârciumile. Pe stânga erau porţile blocate de 50 de centimetri de zăpadă, fântâna era acoperită de un metru de zăpadă, iar dincoace totul era deblocat la cârciumă. La Râmnicelu, toate casele erau blocate, iar la ultima cârciumă cum se iese din localitate, spre DN22, erau cam 20 de jandarmi care lucrau pe undeva prin spate, în timp ce în faţa cârciumii erau circa 60 de inşi care nu aveau nimic, nici o lopată...".
Las că-i bine. E recesiune şi n-ar fi avut Statu lopeţi pentru toată lumea.
Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul
E adevărat, dar parţial greşit. Ştiu io o bătrâna din satul Fulgu de Sus, care s-a curăţat de la o supradoză de etnobotanice. Cum a fost: folclorista s-a dus în grajd, să dea la capră. Că avea o capră de companie. Acolo a prins-o crivăţu. N-a mai ieşit. Două zile a rumegat cânepă (ganja), în a treia a renunţat la tot.
Mai e unu care-a murit de oftică. Iată faptele: a intrat în prăvălie să-şi ia şi el nişte pufuleţi pe caiet. Gestionaru: Să fie-al dreacu care-ţi mai dă pufuleţi pe datorie! Ăla nu s-a lăsat: Mă jur că, după ce ne scoate smurdu din zăpadă, îţi plătesc din urmă! Gestionaru - nu şi nu! A ieşit omu din prăvălie nervos, a făcut doi paşi şi a căzut ca secerat. Astea au fost ultimele lui cuvinte: Huo, haladitule!
Altu a murit de bucurie când a văzut vola.
Unu a murit din greşeală. A fost aşa: stătea de o săptămână în casa, casa la trei metri sub zăpadă. Lumină - nu. Lemne - nu. Lumânări - nu, că tocma arsese ultimul kil. De două zile rămăsese şi fără mâncare, şi fără apă, când i s-a părut că aude o voce: Nea Gheorghe! Nea Gheorghe! Asta l-a pus pe gânduri. Gheorghe era chiar el. A întrebat, mai mult mort decat viu: Cine eşti? Pompierii! A făcut infract mirocardic pe loc.
Altu se uita la televizor. Afară bătea crivăţu, înăuntru - Madam Tatoiu. Distinsa doamnă avea o lopată în mână şi explica la popor de care capăt se ţine. Când s-o înfigă în zăpadă şi să explice cum se procedează la acţiunea de dezăpezire, omu nostru s-a înecat cu un anşoa de oaie şi s-a săvâşit. Bietu de el n-a apucat să se informeze până la capăt. A murit prost.
Pe alţii, i-au omorât drumurile. Alea despre care vorbeşte prefectul de Buzău: "Ştiti unde s-au desfăcut primele căi de acces? Dar nu cu lopata. Prin mers. La cârciumi. I-am arătat şi premierului din maşină, la Săgeata. Primele locaţii unde s-a intrat au fost cârciumile. Pe stânga erau porţile blocate de 50 de centimetri de zăpadă, fântâna era acoperită de un metru de zăpadă, iar dincoace totul era deblocat la cârciumă. La Râmnicelu, toate casele erau blocate, iar la ultima cârciumă cum se iese din localitate, spre DN22, erau cam 20 de jandarmi care lucrau pe undeva prin spate, în timp ce în faţa cârciumii erau circa 60 de inşi care nu aveau nimic, nici o lopată...".
Las că-i bine. E recesiune şi n-ar fi avut Statu lopeţi pentru toată lumea.
Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul
Gandul.info CTP despre poponeata publica a lui Emil Boc
"Domnule Popescu, vă rugăm să intraţi telefonic în emisiunea Un show păcătos la Antena 1". Rugămintea venea ieri seara, pe la 7, din partea doamnei producător Tache, dacă am reţinut bine. Era o premieră absolută; mă întrebam cum îşi putea imagina cineva că aş participa la soiul acela de parloar de bordel. "E un caz special, domnule Popescu. Avem o dezvăluire senzaţională cu un politician de vârf. Nu vă putem spune încă cu cine. Avem şi politicieni invitaţi să comenteze. Am dori foarte mult să fiţi şi dvs".
Am refuzat politicos, dar limpede: "Stimată doamnă, nu am ce să caut în profilul dvs de emisiune. La cât e, la 11? Dacă nu adorm, poate că mă uit şi, dacă e cazul voi reacţiona în scris, la Gândul". Am uitat convorbirea aproape imediat, iar la 11 dormeam dus. Nici prin cap nu-mi trecea că voi scrie, într-adevăr, azi, în Gândul, despre marea emisiune.
Dl Crin Antonescu a acceptat invitaţia să parlească la bordel. A comentat minute în şir imaginile rulate în buclă cu dl Emil Boc gol într-un vestiar de sport, filmat din spate pe ascuns. S-a întreţinut cordial cu cei doi "jurnalişti", demni reprezentanţi ai "presei cu curul", portretizată de Florin Negruţiu. A încheiat "în forţă" cu o glumă de campanie: "Eu cred că l-a filmat un pedelist, că ăştia nu-s oameni de încredere nici între ei, hi, hi".
Ca să nu anunţe direct: "Lume, lume, daţi din telecomandă să-l vedeţi pe Boc în fundul gol!", cei doi vânători de fese au pretextat hlizindu-se că îi roade grija de penetrarea dispozitivului de protecţie al pe atunci premierului Boc. Presupunând că fusese luat prin surprindere de ce vedea, aş fi aşteptat ca dl Crin Antonescu să ceară oprirea imediată a difuzării imaginilor cu un om filmat într-o situaţie intimă, într-un spaţiu privat, fără ştirea lui, chiar dacă îi e adversar politic, şi să închidă telefonul. Corpul gol este proprietate privată a persoanei care îl deţine. Dacă dl Antonescu ar afla că i se ascultă ilegal convorbirile telefonice ar sări cu siguranţă de trei coţi. Faptul că dl Boc a fost filmat astfel îl îndeamnă la cozerie...
Presupunând prin absurd că Fese Tv erau interesaţi de securitatea premierului, gestul normal era să-i înmâneze acest film celui în cauză, d-lui Boc, ca să poată cere eventual investigaţii, nu să-l dea pe post ca să adune audienţă. Nicio reacţie democratică, deontologică, de bun simţ din partea preşedintelui PNL, copreşedinte USL, candidat la preşedinţia României.
Cineva îmi spune că imaginile cu Boc sunt obscene. Nicidecum - dl Boc nu dansează gol pe masă la chef, se schimbă într-un vestiar pentru toţi clienţii, nu la separeu, după ce a făcut mişcare. Obscenă, dezgustătoare mi se pare vocea d-lui Crin Antonescu comentând aşa ceva în vreme ce sunt oameni care aşteaptă sub zăpezi să fie filmaţi după ce îşi dau duhul.
PS
Nu scriu nimic despre condamnarea la 3 ani de închisoare cu executare a domnilor D.T. Remeş şi I.A. Mureşan. N-am scris nici despre cei 2 ani cu executare primiţi de dl Adrian Năstase. Voi scrie despre tustrei dacă şi când îi voi vedea intrând pe poarta puşcăriei.
Am refuzat politicos, dar limpede: "Stimată doamnă, nu am ce să caut în profilul dvs de emisiune. La cât e, la 11? Dacă nu adorm, poate că mă uit şi, dacă e cazul voi reacţiona în scris, la Gândul". Am uitat convorbirea aproape imediat, iar la 11 dormeam dus. Nici prin cap nu-mi trecea că voi scrie, într-adevăr, azi, în Gândul, despre marea emisiune.
Dl Crin Antonescu a acceptat invitaţia să parlească la bordel. A comentat minute în şir imaginile rulate în buclă cu dl Emil Boc gol într-un vestiar de sport, filmat din spate pe ascuns. S-a întreţinut cordial cu cei doi "jurnalişti", demni reprezentanţi ai "presei cu curul", portretizată de Florin Negruţiu. A încheiat "în forţă" cu o glumă de campanie: "Eu cred că l-a filmat un pedelist, că ăştia nu-s oameni de încredere nici între ei, hi, hi".
Ca să nu anunţe direct: "Lume, lume, daţi din telecomandă să-l vedeţi pe Boc în fundul gol!", cei doi vânători de fese au pretextat hlizindu-se că îi roade grija de penetrarea dispozitivului de protecţie al pe atunci premierului Boc. Presupunând că fusese luat prin surprindere de ce vedea, aş fi aşteptat ca dl Crin Antonescu să ceară oprirea imediată a difuzării imaginilor cu un om filmat într-o situaţie intimă, într-un spaţiu privat, fără ştirea lui, chiar dacă îi e adversar politic, şi să închidă telefonul. Corpul gol este proprietate privată a persoanei care îl deţine. Dacă dl Antonescu ar afla că i se ascultă ilegal convorbirile telefonice ar sări cu siguranţă de trei coţi. Faptul că dl Boc a fost filmat astfel îl îndeamnă la cozerie...
Presupunând prin absurd că Fese Tv erau interesaţi de securitatea premierului, gestul normal era să-i înmâneze acest film celui în cauză, d-lui Boc, ca să poată cere eventual investigaţii, nu să-l dea pe post ca să adune audienţă. Nicio reacţie democratică, deontologică, de bun simţ din partea preşedintelui PNL, copreşedinte USL, candidat la preşedinţia României.
Cineva îmi spune că imaginile cu Boc sunt obscene. Nicidecum - dl Boc nu dansează gol pe masă la chef, se schimbă într-un vestiar pentru toţi clienţii, nu la separeu, după ce a făcut mişcare. Obscenă, dezgustătoare mi se pare vocea d-lui Crin Antonescu comentând aşa ceva în vreme ce sunt oameni care aşteaptă sub zăpezi să fie filmaţi după ce îşi dau duhul.
PS
Nu scriu nimic despre condamnarea la 3 ani de închisoare cu executare a domnilor D.T. Remeş şi I.A. Mureşan. N-am scris nici despre cei 2 ani cu executare primiţi de dl Adrian Năstase. Voi scrie despre tustrei dacă şi când îi voi vedea intrând pe poarta puşcăriei.
luni, 13 februarie 2012
Gandul.info : Sinistraţi şi siniştri
Acum sunt 74. Încă 6 oameni au fost luaţi de moartea albă în vreme ce sute de postaci scriu insulte la adresa subsemnatului pe forumul editorialului "Morţii sunt leneşi la nesfârşit". Cresc lăturile ca zăpada.
În mod excepţional, le-am citit pe toate. Concluzia e greu suportabilă: cât de ticălos poţi să fii ca să te preocupe şi acum să-l faci pe Popescu bou, idiot, plătit de Voiculescu, îmbătrânind urât, sluga uslaşilor, cretin demn de milă, bolnav mintal, ctpulea, când mor oameni?
Cât de ticălos poţi să fii ca să filosofezi băşcălios despre lenea ancestrală a românilor, când mor oameni?
Cât de ticălos poţi să fii ca să nu înţelegi că şi dacă s-au dus câţiva nesimţiţi la cârciumă, nu poţi să spui "Nu putem plăti lenea la nesfârşit" când nu se mai ştie câte mii de oameni sunt îngropaţi în cavouri albe, înalte de 4-5 metri, cu atât mai mult cu cât eşti prim-ministru?
Dacă n-aş sti că mulţi dintre înjurători sunt de meserie, remuneraţi politic, mutându-se cu haita de la un articol la altul, de pe un site pe altul, uneori fără a se mai obosi să-şi varieze textele agramate, m-ar lua groaza. Ei sunt armata umbrelor mizerabile ale politicienilor care nu pierd ocazia să se răfuiască la televizor cu prefecţii PDL sau primarii USL pentru că sunt PDL sau USL, nici acum, când fiecare răspunde ca om, nu ca membru de partid, pentru vieţile altor oameni. Pentru mine, oricine mai face în clipa de faţă propagandă în pustiul alb, pe spinarea sinistraţilor, e un ticălos sinistru.
Din fericire, văd că există, la fiecare specimen de soiul ăsta, câte o mie de români care dau din cât au, alimente, haine, medicamente pentru "leneşii" din Buzău, Vrancea, Ialomiţa ...
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul
În mod excepţional, le-am citit pe toate. Concluzia e greu suportabilă: cât de ticălos poţi să fii ca să te preocupe şi acum să-l faci pe Popescu bou, idiot, plătit de Voiculescu, îmbătrânind urât, sluga uslaşilor, cretin demn de milă, bolnav mintal, ctpulea, când mor oameni?
Cât de ticălos poţi să fii ca să filosofezi băşcălios despre lenea ancestrală a românilor, când mor oameni?
Cât de ticălos poţi să fii ca să nu înţelegi că şi dacă s-au dus câţiva nesimţiţi la cârciumă, nu poţi să spui "Nu putem plăti lenea la nesfârşit" când nu se mai ştie câte mii de oameni sunt îngropaţi în cavouri albe, înalte de 4-5 metri, cu atât mai mult cu cât eşti prim-ministru?
Dacă n-aş sti că mulţi dintre înjurători sunt de meserie, remuneraţi politic, mutându-se cu haita de la un articol la altul, de pe un site pe altul, uneori fără a se mai obosi să-şi varieze textele agramate, m-ar lua groaza. Ei sunt armata umbrelor mizerabile ale politicienilor care nu pierd ocazia să se răfuiască la televizor cu prefecţii PDL sau primarii USL pentru că sunt PDL sau USL, nici acum, când fiecare răspunde ca om, nu ca membru de partid, pentru vieţile altor oameni. Pentru mine, oricine mai face în clipa de faţă propagandă în pustiul alb, pe spinarea sinistraţilor, e un ticălos sinistru.
Din fericire, văd că există, la fiecare specimen de soiul ăsta, câte o mie de români care dau din cât au, alimente, haine, medicamente pentru "leneşii" din Buzău, Vrancea, Ialomiţa ...
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul
Gandul.info : Voluntarul Becali
Sunt câteva sate care ar trebui să-i ridice monumente lui Gigi Becali. Pe unele, le-a reconstruit din temelii, pe altele, le-a dezgropat din nămeţi, ajungând în localităţile calamitate tocmai când aveau mai mare nevoie de ajutor. Cu ani în urmă, l-am suspectat pe europrlamentarul Becali, şef al PNG, că se aruncă în lupta cu stihiile din grandomanie şi din calcule electorale, "războinicul luminii", sosind din cer, cu elicopterul, să cumpere voturile amărâţilor, cu valizele de marafeţi.
Pe urmă, după ce a recidivat - în ciuda faptului că locuitorii din Vulturu-Becali, miluiţi cu 188 de case şi televizoare, în 2005, nu au votat cu el, ci cu alţii - mi-am zis că nu considerentele electorale îl propulsează în acţiune.
Excentricului miliardar îi place, pur şi simplu, să se arunce în foc şi să devină erou-salvator. "Eu sunt salvatorul, Becali", declara, când a rezolvat jenanta problemă a gazonului de pe National Arena, "Hai să spun ca Alexandru Macedon: înainte până la final şi mergem pe Bucifal. Bucifal pentru ultima oară. Eu şi cu Bucifal şi cu asta, basta, că nu se mai poate", spune, înotând prin troiene. Că, pe calul lui Alexandru, la care se referă, îl chema Bucefal sau Ducipal, în varianta populară, (Bucifal având, în dicţionarul urban, un înţeles deloc măgulitor) este un lucru lipsit de însemnătate. Important este că, de data asta, el era o volă, un buldozer, un camion cu alimente.
În 24 de ore, voluntarul Gigi Becali, venit din Bucureşti cu utilaje şi oameni, a deszăpezit comuna Dumitreşti, oferind un exemplu de implicare, care, în cele din urmă, i-a mai dezmorţit şi pe alţii.
Dacă românii ar fi uniţi de spiritul comunitar, poate n-ar mai avea atâta nevoie de eroi-salvatori, în momente grele, ci s-ar ajuta singuri, punând mână de la mână şi lopată lângă lopată.
Însă, în locul miilor de voluntari, aşteptaţi de Becali în centrul Focşaniului, au venit vreo 40, iar, la sosirea în comună, un vajnic comitet de săteni-bărbaţi era fără chef de muncă şi uşor aburit.
O matahală mustăcioasă i-a căzut miliardarului la picioare şi apoi în braţe, scâncind ca un copil abandonat: "Vino şi la mine, dom' Becali!". De la un om în putere, care-şi confiscă salvatorul, nu te poţi aştepta să-şi ajute vecinii bătrâni sau bolnavi.
Locul solidarităţii locale, îl ia, adesea, egoismul şi nepăsarea, impregnate cu o doză bună de fatalism - "Ce o vrea Dumnezeu!".
Uneori, Cel de Sus trimite jandarmii, armata, alteori, lasă comunităţile să se descurce singure, punându-le la încercare voinţa şi unitatea. La strigătele deznădăjduite, oameni de la sute de kilometri distanţă sar cu ce au, alimente, haine sau bani, dar câte un Becali pentru fiecare localitate calamitată din România nu există. De aceea, în iarna aceasta nemaitrăită, care a îngropat, la propriu, jumătate de ţară doar spiritul comunitar, înainte de toate, poate topi nămeţii.
Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul
Pe urmă, după ce a recidivat - în ciuda faptului că locuitorii din Vulturu-Becali, miluiţi cu 188 de case şi televizoare, în 2005, nu au votat cu el, ci cu alţii - mi-am zis că nu considerentele electorale îl propulsează în acţiune.
Excentricului miliardar îi place, pur şi simplu, să se arunce în foc şi să devină erou-salvator. "Eu sunt salvatorul, Becali", declara, când a rezolvat jenanta problemă a gazonului de pe National Arena, "Hai să spun ca Alexandru Macedon: înainte până la final şi mergem pe Bucifal. Bucifal pentru ultima oară. Eu şi cu Bucifal şi cu asta, basta, că nu se mai poate", spune, înotând prin troiene. Că, pe calul lui Alexandru, la care se referă, îl chema Bucefal sau Ducipal, în varianta populară, (Bucifal având, în dicţionarul urban, un înţeles deloc măgulitor) este un lucru lipsit de însemnătate. Important este că, de data asta, el era o volă, un buldozer, un camion cu alimente.
În 24 de ore, voluntarul Gigi Becali, venit din Bucureşti cu utilaje şi oameni, a deszăpezit comuna Dumitreşti, oferind un exemplu de implicare, care, în cele din urmă, i-a mai dezmorţit şi pe alţii.
Dacă românii ar fi uniţi de spiritul comunitar, poate n-ar mai avea atâta nevoie de eroi-salvatori, în momente grele, ci s-ar ajuta singuri, punând mână de la mână şi lopată lângă lopată.
Însă, în locul miilor de voluntari, aşteptaţi de Becali în centrul Focşaniului, au venit vreo 40, iar, la sosirea în comună, un vajnic comitet de săteni-bărbaţi era fără chef de muncă şi uşor aburit.
O matahală mustăcioasă i-a căzut miliardarului la picioare şi apoi în braţe, scâncind ca un copil abandonat: "Vino şi la mine, dom' Becali!". De la un om în putere, care-şi confiscă salvatorul, nu te poţi aştepta să-şi ajute vecinii bătrâni sau bolnavi.
Locul solidarităţii locale, îl ia, adesea, egoismul şi nepăsarea, impregnate cu o doză bună de fatalism - "Ce o vrea Dumnezeu!".
Uneori, Cel de Sus trimite jandarmii, armata, alteori, lasă comunităţile să se descurce singure, punându-le la încercare voinţa şi unitatea. La strigătele deznădăjduite, oameni de la sute de kilometri distanţă sar cu ce au, alimente, haine sau bani, dar câte un Becali pentru fiecare localitate calamitată din România nu există. De aceea, în iarna aceasta nemaitrăită, care a îngropat, la propriu, jumătate de ţară doar spiritul comunitar, înainte de toate, poate topi nămeţii.
Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul
Gandul.info despre escrocii zapezii
Doi tineri din judeţul Ialomiţa au fost arestaţi preventiv pentru 29 de zile, după ce au fost filmaţi şi prinşi în flagrant de poliţişti. Ei tamponau intenţionat alţi şoferi, în diverse intersecţii, apoi îi şantajau şi obţineau sume cuprinse între 200 şi 600 de lei de la aceştia, păcălindu-i că riscul de a merge la Poliţie este prea mare: şi-ar pierde permisul auto pentru patru-cinci luni, iar amenda ar fi de 420 de lei.
Poliţiştii au fost sesizaţi de un tânăr de 22 de ani, care a picat în plasa celor doi ialomiţeni joi, pe doi februarie, la intersecţia străzii Radu Beller cu Aviator Popa Marin, în zona liceului "Jean Monnet". Maşina tânărului se afla pe drum cu restricţie de "cedează trecerea", iar cei doi aşteptau, în maşina lor, pe drum cu prioritate.
Escrocii i-au făcut semn să treacă tânărului, apoi i-au izbit maşina, intenţionat.
Ameninţându-l că, dacă merg la Poliţie pentru declararea accidentului, riscă pierderea carnetului pentru patru luni şi o amendă mare, escrocii l-au convins pe tânăr să le dea 300 de lei.
În aceeaşi zi, poliţiştii şi procurorii au realizat un flagrant, în jurul orei 19.30, şi i-au surprins pe cei doi la treabă, şantajând un agent sub acoperire.
Din cercetări, a reieşit că cei doi au procedat la fel cu cel puţin cinci alte maşini. Ei sunt acum judecaţi pentru şantaj şi distrugere.
Cei doi tineri foloseau, pentru escrocherie, diverse maşini vechi, cu o valoare scăzută şi înmatriculate în ţări precum Franţa, Spania, Bulgaria sau Marea Britanie. Îşi alegeau, de obicei, victimele dintre şoferii cu maşini de lux.
"Stăteau în intersecţie, pe drumul cu prioritate, îi făceau semn celuilalt şofer să treacă, apoi intrau în el, îl accidentau uşor. Apoi începeau să se plângă: Ce-ai făcut, domne, m-ai nenorocit! Şi îi şantajau cu mersul la Poliţie", a explicat, pentru gândul, Andrei Codău, purtător de cuvânt al Brigăzii Rutiere a Capitalei.
În astfel de situaţii, de accident uşor, nu se suspendă permisul, iar problema se poate rezolva şi pe cale amiabilă, la compania de asigurări unde cel vinovat de accident are încheiată poliţa RCA, prin semnarea de către ambii şoferi a formularului de "Constatare amiabilă de accident".
Altfel, accidentul trebuie anunţat la Poliţie.
"Cei doi profitau de şoferii care nu cunosc legea", a mai spus reprezentantul Brigăzii Rutiere.
Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul
Poliţiştii au fost sesizaţi de un tânăr de 22 de ani, care a picat în plasa celor doi ialomiţeni joi, pe doi februarie, la intersecţia străzii Radu Beller cu Aviator Popa Marin, în zona liceului "Jean Monnet". Maşina tânărului se afla pe drum cu restricţie de "cedează trecerea", iar cei doi aşteptau, în maşina lor, pe drum cu prioritate.
Escrocii i-au făcut semn să treacă tânărului, apoi i-au izbit maşina, intenţionat.
Ameninţându-l că, dacă merg la Poliţie pentru declararea accidentului, riscă pierderea carnetului pentru patru luni şi o amendă mare, escrocii l-au convins pe tânăr să le dea 300 de lei.
În aceeaşi zi, poliţiştii şi procurorii au realizat un flagrant, în jurul orei 19.30, şi i-au surprins pe cei doi la treabă, şantajând un agent sub acoperire.
Din cercetări, a reieşit că cei doi au procedat la fel cu cel puţin cinci alte maşini. Ei sunt acum judecaţi pentru şantaj şi distrugere.
Cei doi tineri foloseau, pentru escrocherie, diverse maşini vechi, cu o valoare scăzută şi înmatriculate în ţări precum Franţa, Spania, Bulgaria sau Marea Britanie. Îşi alegeau, de obicei, victimele dintre şoferii cu maşini de lux.
"Stăteau în intersecţie, pe drumul cu prioritate, îi făceau semn celuilalt şofer să treacă, apoi intrau în el, îl accidentau uşor. Apoi începeau să se plângă: Ce-ai făcut, domne, m-ai nenorocit! Şi îi şantajau cu mersul la Poliţie", a explicat, pentru gândul, Andrei Codău, purtător de cuvânt al Brigăzii Rutiere a Capitalei.
În astfel de situaţii, de accident uşor, nu se suspendă permisul, iar problema se poate rezolva şi pe cale amiabilă, la compania de asigurări unde cel vinovat de accident are încheiată poliţa RCA, prin semnarea de către ambii şoferi a formularului de "Constatare amiabilă de accident".
Altfel, accidentul trebuie anunţat la Poliţie.
"Cei doi profitau de şoferii care nu cunosc legea", a mai spus reprezentantul Brigăzii Rutiere.
Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul
Gandul.info : Morţii sunt leneşi la nesfârşit
Suntem cumva în Siria? mă întrebam când am auzit de numirea şefului unui serviciu secret militarizat pentru postul de premier al României. Mult mai repede decât credeam, dl Ungureanu probează acelaşi ataşament faţă de uniforme în raport cu "viermii" de civili cu care ne-a obişnuit dl Băsescu.
Abia scoborât din elicopter în zonele înmormântate sub zăpezi, dl Ungureanu emite ca un intelighent ce se află o apoftegmă (rimează cu flegmă) colosală: "Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. Este inadmisibil. Nu putem plăti lenea la nesfârşit".
În ciuda faptului că mi-a stat mintea în loc, încerc totuşi să analizez verdictul d-sale. Să-şi fi trimis proaspătul ex-spion-şef iscoadele externe la intern, prin casele miilor de nenorociţi care, fără electricitate şi gaz, îngheaţă de vii în Vrancea şi Buzău, şi i-au găsit cu vreun reşou în priză?
E nemulţumit premierul de pregătirea fizică a localnicilor, mulţi bătrâni, bolnavi şi copii, care nu reuşesc să mute nămeţii de peste 2 m cu lopata?
Cei care zac morţi prin case, nimeni nu ştie câţi, fără să poată fi îngropaţi, pot fi consideraţi leneşi? Probabil că da.
Un frumos arc peste timp cu "Iarna nu-i ca vara!", aruncată de dl Băsescu celor blocaţi în viscol pe autostradă, şi "Vreţi să vă fac hotel?", interogaţia servită de dl Tăriceanu unei bătrâne cu casa luată de ape.
Dl Băsescu poate să stea liniştit la Predeal, unde a plecat la snowmobil, nu mai e nevoie să se agite la dezastre ca pe vremuri, când avea nevoie de voturi - dl Ungureanu îl suplineşte cu cinste.
Abia scoborât din elicopter în zonele înmormântate sub zăpezi, dl Ungureanu emite ca un intelighent ce se află o apoftegmă (rimează cu flegmă) colosală: "Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. Este inadmisibil. Nu putem plăti lenea la nesfârşit".
În ciuda faptului că mi-a stat mintea în loc, încerc totuşi să analizez verdictul d-sale. Să-şi fi trimis proaspătul ex-spion-şef iscoadele externe la intern, prin casele miilor de nenorociţi care, fără electricitate şi gaz, îngheaţă de vii în Vrancea şi Buzău, şi i-au găsit cu vreun reşou în priză?
E nemulţumit premierul de pregătirea fizică a localnicilor, mulţi bătrâni, bolnavi şi copii, care nu reuşesc să mute nămeţii de peste 2 m cu lopata?
Cei care zac morţi prin case, nimeni nu ştie câţi, fără să poată fi îngropaţi, pot fi consideraţi leneşi? Probabil că da.
Un frumos arc peste timp cu "Iarna nu-i ca vara!", aruncată de dl Băsescu celor blocaţi în viscol pe autostradă, şi "Vreţi să vă fac hotel?", interogaţia servită de dl Tăriceanu unei bătrâne cu casa luată de ape.
Dl Băsescu poate să stea liniştit la Predeal, unde a plecat la snowmobil, nu mai e nevoie să se agite la dezastre ca pe vremuri, când avea nevoie de voturi - dl Ungureanu îl suplineşte cu cinste.
REALITATEA.NET Iranul a pregătit nave-capcană care ar putea fi utilizate pentru blocarea Strâmtorii Ormuz
PREGĂTIRI DE RĂZBOI: Iranul a pregătit nave-capcană pentru blocarea Strâmtorii Ormuz
13 feb 2012, 17:04 |
REALITATEA.NET Iranul a pregătit nave-capcană care ar putea fi utilizate pentru blocarea Strâmtorii Ormuz, dar Forţele Navale americane pot împiedica blocarea acestei rute maritime, anunţă un comandant militar american, citat de Reuters.
Strâmtoarea Ormuz
Imaginea 1/1.Iranul a ameninţat de curând că ar putea bloca traficul maritim în Golful Persic sau ar putea ataca forţele americane din regiune ca reacţie la eventuale raiduri aeriene. "Au multiplicat numărul submarinelor şi al navelor militare rapide", a declarat viceamiralul american Mark Fox. "Unele ambarcaţiuni au fost dotate cu dispozitive explozive ce pot fi folosite în atacuri-sinucigaşe", precizează oficialul american.
Iranul dispune în prezent de zece submarine. Experţii militari afirmă însă că Flota a Cincea a Forţelor Navale americane - care patrulează în Golful Persic - este mult mai puternică decât Forţele Navale iraniene. Întrebat dacă Forţele Navale americane sunt pregătite de confruntări în Golful Persic, Fox a răspuns: "Suntem foarte vigilenţi, avem o paletă largă de opţiuni şi suntem pregătiţi. Dacă s-ar întâmpla la noapte? Suntem pregătiţi astăzi".
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/pregatiri-de-razboi-iranul-a-pregatit-nave-capcana-pentru-blocarea-stramtorii-ormuz_913425.html#ixzz1mJAWl2yL
13 feb 2012, 17:04 |
REALITATEA.NET Iranul a pregătit nave-capcană care ar putea fi utilizate pentru blocarea Strâmtorii Ormuz, dar Forţele Navale americane pot împiedica blocarea acestei rute maritime, anunţă un comandant militar american, citat de Reuters.
Strâmtoarea Ormuz
Imaginea 1/1.Iranul a ameninţat de curând că ar putea bloca traficul maritim în Golful Persic sau ar putea ataca forţele americane din regiune ca reacţie la eventuale raiduri aeriene. "Au multiplicat numărul submarinelor şi al navelor militare rapide", a declarat viceamiralul american Mark Fox. "Unele ambarcaţiuni au fost dotate cu dispozitive explozive ce pot fi folosite în atacuri-sinucigaşe", precizează oficialul american.
Iranul dispune în prezent de zece submarine. Experţii militari afirmă însă că Flota a Cincea a Forţelor Navale americane - care patrulează în Golful Persic - este mult mai puternică decât Forţele Navale iraniene. Întrebat dacă Forţele Navale americane sunt pregătite de confruntări în Golful Persic, Fox a răspuns: "Suntem foarte vigilenţi, avem o paletă largă de opţiuni şi suntem pregătiţi. Dacă s-ar întâmpla la noapte? Suntem pregătiţi astăzi".
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/pregatiri-de-razboi-iranul-a-pregatit-nave-capcana-pentru-blocarea-stramtorii-ormuz_913425.html#ixzz1mJAWl2yL
REALITATEA.NET Zeci de persoane au protestat, luni seara, în centrul Aradului, cerând demisia președintelui Traian Băsescu și a Guvernului, dar și org
PROTESTE LA ARAD: "Guvernul Băsescu! Alte păpuși, același păpușar!"
13 feb 2012, 20:41 |
Protestul a fost organizat de Asociația de revoluționari "21 Decembrie" și a fost autorizat de Primăria municipiului Arad. Cele aproximativ 40 de persoane prezente luni seara pe platoul din fața Palatului Administrativ au cerut demisia președintelui "păpușar" Traian Băsescu și a guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu, potrivit NewsIn.
"Guvernul Băsescu! Alte păpuși, același păpușar!", "Strada parlamentară cere alegeri anticipate", "Nu vrem bani, nu vrem mâncare, vrem Băsescu la închisoare!", "Jos dictatorul! Jos Băsescu!", "Jos guvernul securist!", au fost câteva dintre mesajele inscripționate pe pancartele purtate de protestatari. Manifestanții au mai cerut și măsuri pentru creșterea nivelului de trai în România. Protestul a început la ora 17.00 și s-a încheiat la ora 19.00.
Președintele Asociației "21 Decembrie", Mircea Ardelean, a precizat că protestele vor continua toată săptămâna. "Am obţinut autorizaţie de la Primăria Arad să organizăm mitinguri în faţa Palatului Administrativ din Piaţa Revoluţiei până duminică", a afirmat Mircea Ardelean. Participanţii la protest au spus că îi aşteaptă alături de ei şi pe reprezentanţii societăţii civile.
Majoritatea participanţilor la acțiunea de luni seara au fost prezenţi şi la alte proteste care s-au desfășurat în Arad începând cu data de 14 ianuarie, dintre care doar câteva au fost autorizate.
13 feb 2012, 20:41 |
Protestul a fost organizat de Asociația de revoluționari "21 Decembrie" și a fost autorizat de Primăria municipiului Arad. Cele aproximativ 40 de persoane prezente luni seara pe platoul din fața Palatului Administrativ au cerut demisia președintelui "păpușar" Traian Băsescu și a guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu, potrivit NewsIn.
"Guvernul Băsescu! Alte păpuși, același păpușar!", "Strada parlamentară cere alegeri anticipate", "Nu vrem bani, nu vrem mâncare, vrem Băsescu la închisoare!", "Jos dictatorul! Jos Băsescu!", "Jos guvernul securist!", au fost câteva dintre mesajele inscripționate pe pancartele purtate de protestatari. Manifestanții au mai cerut și măsuri pentru creșterea nivelului de trai în România. Protestul a început la ora 17.00 și s-a încheiat la ora 19.00.
Președintele Asociației "21 Decembrie", Mircea Ardelean, a precizat că protestele vor continua toată săptămâna. "Am obţinut autorizaţie de la Primăria Arad să organizăm mitinguri în faţa Palatului Administrativ din Piaţa Revoluţiei până duminică", a afirmat Mircea Ardelean. Participanţii la protest au spus că îi aşteaptă alături de ei şi pe reprezentanţii societăţii civile.
Majoritatea participanţilor la acțiunea de luni seara au fost prezenţi şi la alte proteste care s-au desfășurat în Arad începând cu data de 14 ianuarie, dintre care doar câteva au fost autorizate.
NewsIn : Antonescu: Cele 4 condiții USL pentru a renunța la grevă n-au legătură cu cele 15 propuse de Ponta
13 feb 2012, 21:33 |
NewsIn Preşedintele PNL Crin Antonescu a afirmat luni că cerinţele opoziţiei pentru reluarea activităţii parlamentare nu au nicio legătură cu cele 15 măsuri propuse de Victor Ponta.
Antonescu spune că cele 4 condiții ale USL pentru a renunța la grevă nu au legătură cu programul enunțat de Victor Ponta.
„Pentru deblocarea grevei parlamentare există patru condiţii şi subiecte pe care le-am reiterat, le-am repetat astăzi împreună cu domnul Ponta lângă mine, şi domnul Daniel Constantin de asemenea.
Cele patru puncte care sunt legate de grevă şi până la rezolvarea cărora greva nu încetează n-au nicio legătură cu cele 15”, a explicat Antonescu, la Antena 3.
Liderul PNL a completat că Victor Ponta s-a referit la cele 15 măsuri prezentate la învestirea Guvernului Ungureanu ca fiind ale USL doar din "aspiraţie".
Liberalul a adăugat că el este total de acord cu cele 15 puncte propuse de Ponta. „Sunt şi ale mele, sunt şi ale USL-ului. Ceea ce nu a fost convenit şi nu poate asuma USL-ul, nici PSD-ul nu poate asuma, este că noi am convenit asupra acelor 15 puncte şi asupra termenilor de contract, a propunerii de contract pe care domnul Ponta i-a propus-o domnului Ungureanu. De ce? Pentru că USL-ul, ceea ce şi apare undeva la începutul discursului domnului Ponta, nu recunoaşte Guvernul Ungureanu. Asta e diferenţa. În rest, dacă Guvernul Ungureanu se apucă şi face alea 15 puncte, asta e foarte bine”, a menţionat Antonescu.
Liberalul a subliniat că toate asigurările date de Ponta privind eventuala susţinere faţă de Cabinetul Ungureanu au fost făcute doar în nume personal.
Preşedintele Traian Băsescu a anunţat luni că a propus, în cadrul consultărilor cu formaţiunile de la putere, începerea negocierilor cu USL pentru revenirea în Parlament şi a adăugat că şapte din cele 15 puncte propuse ca bază de dialog de Victor Ponta sunt în programul de guvernare.
NewsIn Preşedintele PNL Crin Antonescu a afirmat luni că cerinţele opoziţiei pentru reluarea activităţii parlamentare nu au nicio legătură cu cele 15 măsuri propuse de Victor Ponta.
Antonescu spune că cele 4 condiții ale USL pentru a renunța la grevă nu au legătură cu programul enunțat de Victor Ponta.
„Pentru deblocarea grevei parlamentare există patru condiţii şi subiecte pe care le-am reiterat, le-am repetat astăzi împreună cu domnul Ponta lângă mine, şi domnul Daniel Constantin de asemenea.
Cele patru puncte care sunt legate de grevă şi până la rezolvarea cărora greva nu încetează n-au nicio legătură cu cele 15”, a explicat Antonescu, la Antena 3.
Liderul PNL a completat că Victor Ponta s-a referit la cele 15 măsuri prezentate la învestirea Guvernului Ungureanu ca fiind ale USL doar din "aspiraţie".
Liberalul a adăugat că el este total de acord cu cele 15 puncte propuse de Ponta. „Sunt şi ale mele, sunt şi ale USL-ului. Ceea ce nu a fost convenit şi nu poate asuma USL-ul, nici PSD-ul nu poate asuma, este că noi am convenit asupra acelor 15 puncte şi asupra termenilor de contract, a propunerii de contract pe care domnul Ponta i-a propus-o domnului Ungureanu. De ce? Pentru că USL-ul, ceea ce şi apare undeva la începutul discursului domnului Ponta, nu recunoaşte Guvernul Ungureanu. Asta e diferenţa. În rest, dacă Guvernul Ungureanu se apucă şi face alea 15 puncte, asta e foarte bine”, a menţionat Antonescu.
Liberalul a subliniat că toate asigurările date de Ponta privind eventuala susţinere faţă de Cabinetul Ungureanu au fost făcute doar în nume personal.
Preşedintele Traian Băsescu a anunţat luni că a propus, în cadrul consultărilor cu formaţiunile de la putere, începerea negocierilor cu USL pentru revenirea în Parlament şi a adăugat că şapte din cele 15 puncte propuse ca bază de dialog de Victor Ponta sunt în programul de guvernare.
Realitatea.net: China nu vrea să cumpere UE
China n-are intenţia ''să cumpere Europa'', a dat asigurări luni Cotidianul Poporului, înaintea unui summit China-UE care va avea loc în această săptămână la Beijing, relatează AFP.
Publicaţia oficială a Partidului Comunist a reiterat astfel o poziţie susţinută de mai multe ori în ultimele luni de către Beijing.
''China nu numai că nu doreşte sau că n-are capacitate de a cumpăra sau de a controla Europa, cum spun unele ţări, ci, mai mult, ea este în favoarea euro şi a Uniunii Europene de la A la Z'', a indicat ziarul, citat de Agerpres.
China n-are nici intenţia, nici capacitatea ''de a cumpăra Europa'', a declarat la începutul lunii februarie premierul chinez Wen Jibao în cadrul unui forum economic la Canton /sud/, la care a participat împreună cu cancelarul german Angela Merkel.
Subliniind voinţa ţării sale de a ajuta Europa să depăşească criza datoriei, el afirma: ''Unii cred că aceasta înseamnă că Beijingul ar vrea să cumpere Europa'', dar ''China n-are această intenţie şi nici capacitatea''.
China ar deţine peste 550 miliarde de euro din datoria suverană europeană, potrivit informaţiilor unor experţi neconfirmate oficial. Societăţile chineze şi-au înmulţit recent achiziţiile de întreprinderi din Europa, în sectoare foarte diferite, precum apa sau energia.
China, ale cărei rezerve de schimb sunt în total de ordinul a 3.200 miliarde de dolari, a spus că vrea să participe la Fondul european de salvare pentru a ajuta statele din UE aflate în dificultate, dar nu şi-a luat nici un angajament în cifre.
Preşedintele Uniunii Europene Herman Van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Durao Barroso efectuează o vizită oficială în această săptămână în China.
Publicaţia oficială a Partidului Comunist a reiterat astfel o poziţie susţinută de mai multe ori în ultimele luni de către Beijing.
''China nu numai că nu doreşte sau că n-are capacitate de a cumpăra sau de a controla Europa, cum spun unele ţări, ci, mai mult, ea este în favoarea euro şi a Uniunii Europene de la A la Z'', a indicat ziarul, citat de Agerpres.
China n-are nici intenţia, nici capacitatea ''de a cumpăra Europa'', a declarat la începutul lunii februarie premierul chinez Wen Jibao în cadrul unui forum economic la Canton /sud/, la care a participat împreună cu cancelarul german Angela Merkel.
Subliniind voinţa ţării sale de a ajuta Europa să depăşească criza datoriei, el afirma: ''Unii cred că aceasta înseamnă că Beijingul ar vrea să cumpere Europa'', dar ''China n-are această intenţie şi nici capacitatea''.
China ar deţine peste 550 miliarde de euro din datoria suverană europeană, potrivit informaţiilor unor experţi neconfirmate oficial. Societăţile chineze şi-au înmulţit recent achiziţiile de întreprinderi din Europa, în sectoare foarte diferite, precum apa sau energia.
China, ale cărei rezerve de schimb sunt în total de ordinul a 3.200 miliarde de dolari, a spus că vrea să participe la Fondul european de salvare pentru a ajuta statele din UE aflate în dificultate, dar nu şi-a luat nici un angajament în cifre.
Preşedintele Uniunii Europene Herman Van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Durao Barroso efectuează o vizită oficială în această săptămână în China.
Realitatea.net: Rusia ar putea participa la o misiune de menţinere a păcii în Siria
Rusia nu exclude participarea la o misiune ONU de menţinere a păcii în Siria, a declarat luni Mihail Bogdanov, viceministrul afacerilor externe şi reprezentant special al preşedintelui rus pentru Orientul Mijlociu, transmite RIA Novosti.
Rusia ar putea participa la o misiune de menţinere a păcii în Siria .
"În ceea ce priveşte desfăşurarea unei asemenea misiuni, trebuie să vorbim cu guvernul sirian. Trebuie să ştim care va fi componenţa misiunii, care îi vor fi sarcinile şi mandatul. Dacă vom ajunge să ne înţelegem asupra unor condiţii de desfăşurare a acestei misiuni care să fie acceptabile pentru noi, dacă principiile Cartei ONU şi ale relaţiilor internaţionale vor fi respectate, nu vedem nicio problemă", a declarat diplomatul la postul de radio Ecoul Moscovei.
Reuniţi duminică la Cairo, miniştrii afacerilor externe din Liga Arabă au propus ONU trimiterea unei misiuni comune de căşti albastre în Siria.
Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, a declarat că Moscova va studia această iniţiativă a Ligii Arabe.
Siria a respins, însă, duminică, rezoluţia Ligii Arabe care cerea o forţă comună cu ONU pentru menţinerea păcii şi înăsprirea sancţiunilor economice împotriva Damascului. Până acum, Rusia şi China au fost de partea Siriei în Consiliul de Securitate al ONU, unde au blocat o rezoluţie împotriva regimului lui Bashar al-Assad.
Totuşi, luni, Ministerul rus de Externe a anunţat că va suspenda temporar activitatea la şcoala de pe lângă Ambasada rusă din Damasc. "Decizia a fost luată pentru siguranţa copiilor care studiază acolo", a explicat MAE rus. Ambasada îşi continuă activitatea normală, a precizat ministerul.
Pe de altă parte, viceministrul Bogdanov a spus că Ambasada şi Consulatul rus din Siria au pus la punct un plan de evacuare a cetăţenilor ruşi din Siria, al căror număr se ridică la câteva mii. "Ca orice ambasadă, avem un plan de evacuare, pentru că există multe circumstanţe care pot cere aceasta, mai ales catastrofe naturale în care este necesară organizarea unei evacuări. Ambasada şi Consulatul sunt pregătite pentru orice eventualitate", a declarat oficialul rus.
El a explicat că nu este vorba numai de angajaţi ai ambasadei şi de rudele lor, dar şi de cupluri mixte, femei şi copii care au paşapoarte ruseşti.
Rusia ar putea participa la o misiune de menţinere a păcii în Siria .
"În ceea ce priveşte desfăşurarea unei asemenea misiuni, trebuie să vorbim cu guvernul sirian. Trebuie să ştim care va fi componenţa misiunii, care îi vor fi sarcinile şi mandatul. Dacă vom ajunge să ne înţelegem asupra unor condiţii de desfăşurare a acestei misiuni care să fie acceptabile pentru noi, dacă principiile Cartei ONU şi ale relaţiilor internaţionale vor fi respectate, nu vedem nicio problemă", a declarat diplomatul la postul de radio Ecoul Moscovei.
Reuniţi duminică la Cairo, miniştrii afacerilor externe din Liga Arabă au propus ONU trimiterea unei misiuni comune de căşti albastre în Siria.
Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, a declarat că Moscova va studia această iniţiativă a Ligii Arabe.
Siria a respins, însă, duminică, rezoluţia Ligii Arabe care cerea o forţă comună cu ONU pentru menţinerea păcii şi înăsprirea sancţiunilor economice împotriva Damascului. Până acum, Rusia şi China au fost de partea Siriei în Consiliul de Securitate al ONU, unde au blocat o rezoluţie împotriva regimului lui Bashar al-Assad.
Totuşi, luni, Ministerul rus de Externe a anunţat că va suspenda temporar activitatea la şcoala de pe lângă Ambasada rusă din Damasc. "Decizia a fost luată pentru siguranţa copiilor care studiază acolo", a explicat MAE rus. Ambasada îşi continuă activitatea normală, a precizat ministerul.
Pe de altă parte, viceministrul Bogdanov a spus că Ambasada şi Consulatul rus din Siria au pus la punct un plan de evacuare a cetăţenilor ruşi din Siria, al căror număr se ridică la câteva mii. "Ca orice ambasadă, avem un plan de evacuare, pentru că există multe circumstanţe care pot cere aceasta, mai ales catastrofe naturale în care este necesară organizarea unei evacuări. Ambasada şi Consulatul sunt pregătite pentru orice eventualitate", a declarat oficialul rus.
El a explicat că nu este vorba numai de angajaţi ai ambasadei şi de rudele lor, dar şi de cupluri mixte, femei şi copii care au paşapoarte ruseşti.
Mircea Toader (PDL), despre oamenii morţi în ger: "Au băut şi au adormit acolo"
Mircea Toader (PDL), despre oamenii morţi în ger: "Au băut şi au adormit acolo"
13 feb 2012, 20:09 |
REALITATEA.NET Liderul deputaţilor PDL a declarat luni, la Realitatea TV, că majoritatea românilor care au murit în ultimele zile din cauza gerului au păţit-o deoarece "au băut şi au adormit acolo".
Ministerul Sănătăţii a anunţat azi că în România au murit în total 74 de oameni prin hipotermie
13 feb 2012, 20:09 |
REALITATEA.NET Liderul deputaţilor PDL a declarat luni, la Realitatea TV, că majoritatea românilor care au murit în ultimele zile din cauza gerului au păţit-o deoarece "au băut şi au adormit acolo".
Ministerul Sănătăţii a anunţat azi că în România au murit în total 74 de oameni prin hipotermie
antena3 : Descoperirea ce poate schimba cursul ISTORIEI. Ce au găsit cercetătorii într-un lac închis de 20 de milioane de ani
Cercetătorii ruşi au crezut că vor găsi mai multe organisme unice într-un lac subglaciar din Antarctica, acolo unde au început forările în gheaţă.
Însă nu mică le-a fost surpriza când au realizat că nu numai vietăţile unicat sunt "locuitoarele" lacului Vostok.
Potrivit agenţiei de presă Ria Novosti, un buncăr de gheaţă a fost găsit exact lângă acest lac, despre care se credea că a fost închis în ultimii 20 de milioane de ani, scrieDaily Mail."Se pare că spre sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial, naziştii s-au mutat către Polul Sud şi au construit o bază nazistă chiar pe lacul Vostok", scrie agenţia rusească.
Ria Novosti a citat o declaraţie, făcută în 1943 de către amiralul nazist Karl Donitz, potrivit căruia, Germania a construit o fortăreaţă inatacabilă pentru Fuhrer, "în celălalt capăt al lumii", adică în Antarctica.
Potrivit datelor găsite în arhivele gemane, un submarin al naziştilor a ajuns la Polul Sud chiar în 1945, iar aceştia ar fi construit o peşteră din gheaţă, în care au depozitat mai multe documente secrete ale lui Adolf Hitler.
Mai mult, speculaţiile nu s-au oprit aici, şi s-a lansat chiar ipoteza că rămăşiţele lui Hitler şi ale Evei Braun ar fi fost depuse în acest buncăr, pentru ca trupurile lor să fie păstrate intacte, pentru a fi mai apoi clonate.
Această expediţie pe lacul Vostok este atent monitorizată de NASA şi Agenţia spaţială din Rusia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)